Joker

România: Ofticoşii sarafanului, salopetei...cuvântului !

2012-02-11T14:30:00.002+02:00

Sinteză enervant de scormonitoare în inima românească după douăzeci şi un pic de ani de liber-tate

-Săritorii de etape sau fanii trecerii de la bişniţărit la bârfă!

Ţigănia-Noua indiferenţă! Sau... Estetica ipocriziei!

Libertatea a adus în furnalul de coacere a românaşului de plai cu dor, schimbarea sarafanului în cămaşa cu nasturi!

În genere, ieşirea de sub jugul Securităţii a eliberat instinctele de mişcare şi alegere fiind gata pentru a explora ţinuturi virgine şi a oferi noi oportunităţi de dezvoltare personală.
Bişniţa, din starea incipientă sau latentă s-a transformă în principiu şi mai apoi în atitudine. Aduce cu ea, cum altfel şi o stare nouă de beatitudine.
Sistemul principal de existenţă românesc-securitatea lasă jos una câte una din zăbrelele sale... şi uite aşa... copiii de nomenclaturişti încep a arată Noile Tendinţe în moda de a privi, de a se îmbrăca, de a se vinde sau de a comercializa...
Noua paradigmă românescă ESTE COPIATĂ... şi se pliază contondent pe sufletul greu încercat mioriticeşte de Ceauşescul din fiecare.

Este timpul să intre în scena încercată a lu' nea Nicu, elementul principal al Globalizării Publicitatea...care, începea să-şi arate colţii prin erotizarea pas cu pas, a ceea ce se mai putea consimţea ca valabilitate din produsul intern la cel moment.

Tot ce era vechi trebuia dus la gunoi

Industria, agricultura şi în parte serviciile trebuiau să evacueze Noua Scenă care se prefigura la orizontul dulce-seducător al românului.
Libertatea şi gagicăria(sic!) au născut BÂRFA, pe acelaşi sistem Fututul-CONFUZIA, care trebuiau din acel moment să constitue: Pachetul majoritar al boicotului naţional.
Se reuşea aşadar să se zăpăcească exact cât trebuie!...Mentalitatea românească compusă până atunci din "muncă feat grijă" pentru educaţia copiilor, adică în traducere ceea ce SECURITATEA uda şi alăpta perfect!

Altfel spus, CONSTRÂNGEREA & HOŢIA românului câştigă o titulatură râvnită!din forul interior; vechile aptitudini îmbracă de acum haina cea nouă: ŞMECHERIA!
Ea este doamna ce... dă strălucire lehamitei interioare care trădează impunerea şi nu naturaleţea din educaţie, cât şi.... din relaţiile de muncă.

Eludarea legii devine "sport şi sănătate"!

Firescul este violat de acum încolo deoa-re-ce noii îmbogăţiţi dictează tonul în Noua Partitură Naţională: comerţul cu Statul şi căutarea Fraierilor! :)) Sic!
Se naşte pe pământul patriei o îmbogătăţită Lege-nescrisă ce va fi suport pentru noua ordine statală "câştigată nu luată" după sistemul "făcut nu născut".
Concomitent datorită libertăţii oferite...tărâmul ceauşist al sarafanelor şi salopetelor se trezeşte cu o congregaţie şi o suprastructură fastuoasă de Moluri, Angrouri, Bazaruri.

Nevoia de noutate, de exhibare, de Monici pentru oamenii muncii,
curând va ieşii prin toţi porii ceauşeilor la suprafaţă, adolescenţi sau adulţi. Blugii, deux-piecesurile(shit)...acareturile , alimentele multicolore ale Occidentului, mult mai organizat scoate la înaintare în sfârşit artileria grea: plantarea seminţ(i)ei roditoare!

Sex-appealul!

Familia, instituţia, firma şi...individul ce le populează trebuie să ştie sau să... ghicească, să gestioneze(sic!) surpriza dezirabilă şi, în orice caz trebuie să rămână ţintuit la locul său, de acolo să-şi emită părerile(palavrele).
Are susţinere de la biserică şi credinţă, ce îi mai trebuie altceva???

Imobilitatea...îi este de acum noua mântuire! La care este invitat, să iasă!
Şi pentru că o simte, dar nu poate să o spună...începe să joace la 6 din 49, la Bingo(iar fetele frumoase la Boys).

Spaţiul public-cetăţenesc este pricopsit cu noul destin: manipulat, ascuns, jmecher sau manipulator!

Aici se dă lupta românului,dar nu o recunoaşte, preferă mult mai mult haina Ipocriziei şi Ignoranţei.
Încet dar sigur îşi face o părere CLARĂ asupra modului de a gândi şi a acţiona printre con-ţăranii lui: foşti ceauşişti actuali modernişti!
Realizează că singura "armă", modalitate sau principiu ce-ţi poate oferi siguranţă este ŢIGĂNIA tradusă prin: a fi rău şi indiferent!
Altfel spus, nesimţirea devine modelul... împământenit neoficial şi... cel mai îmbrăţişat, din momentul în care valorile morale, familiale au secat brusc! Contraziceri? Aştept.

Vinovăţia nu este a celor ce conduc sau a celor ce nu se bagă PROASTO...

care ne... blagosloveşti, ci a celor ce nu comunică, a ignoranţilor, şi a celor care adoptă atitudinea oficială!!!! (eşti prea proastă/orgolioasă să înţelegi)...de a face rău PRIN INDIFERENŢĂ CRASĂ ...sprijinindu-se pe privilegiile democraţiei, a legilor ce acoperă vârfurile. Ce simplu!

Dar, PROSTIA, ce facem?Cu Ea...? Cu milioanele?

Ce........

Ştiu. Iertare..vă cer

...................
Relaxare
Concediu
Concentrare
Seriozitate
Ritualul nunţii sau de seduţie...personală?????
Toate au un numitor comun, o caracteristică, o tendinţă, o justificare...o dorinţă spre a fi rezolvabilă!!!
Este completarea lui Jean de la Craiova(dorinţa,talentul,audienţa,vestimentaţia), este Brandul de ţară! Pecetea inimii ce nu poate fi întoarsă dintr-un drum libidinos, serios, acru şi oficial.

Esteee....

Pinguinul

Era miercuri spre joi...

2012-02-08T00:21:00.000+02:00

Cronica unei piese(ne)aşteptate...

Guraliv şi deopotrivă creativ...mioriticu' a ştiut din totdeauna să facă din ţânţar armăsar ori să scoată iepurele din pălăria necazului să facă haz!

De cele mai multe ori însă depăşind o anume limită a unui bun simţ recomandabil, în multe situaţii, ajungându-se astfel... la un cinism amar.

De aici şi până la problemele de Pitpalac-generale nu mai e decât un pas! Suntem de altfel, renumiţi în acest sens... şi asta, cu atât mai mult cu cât reuşim parcă să ştergem din Haosul intern social, administrativ şi familial, obstacolele... devenite pe undeva IMPOSIBIL DE SOLUŢIONAT într-un mod cât de cât favorabil sau acceptabil.

Unii reuşesc să creeze peste toată HARABABURA asta adevărate bijuterii artistice!

Exemplu elocvent în sensul ăsta îl reprezintă piesa cântată de Cornel Ilie în duet cu Antonia. Un fel de atac asupra superficialităţii, a iluziei şi a miracolului îndrăgostirii. Aş conchide:

Pentru că trăim vremuri face-bookiste aşa ne sunt şi stările...

" Fericirea mea, la naiba" :)

"Lacrimi nu mai incap
Numai tu mi’ai dat lumea peste cap"

"In loc sa ne iubim

Ne purtam ca doi anonimi"

Deşi sunt mulţi ce nu gustă literalmente astfel de genuri muzicale sau componistice, piesa celor doi e în opinia mea una de rezonanţă artistică cu un mesaj care face toţi banii.
Consideraţii favorabile se cuvin şi regizorului Silviu Mustăţea precum şi fostei domnişoare Antonia care, îl frăgezeşte muzical vorbind şi nu numai... pe Corneluş. :)
Ve-ţi vedea asta în clip dacă aveţi dispoziţia necesară.
Încă ceva: piesa se bucură de un nr. foarte mare de vizualizări pe You tube, ţinând cont că a fost lansată la sfârşitul lui noiembrie anul trecut, şi....lăsaţi-mă să cred că printre descoperitorii ei nu sunt majoritari feisbuchişti, pitzipoance, viitoarele studente la drept, fani ai păcănelelor ori ai accidentelor pe net.

Şi apropo, cred că suntem mulţi... care nu vedem o femeie FRUMOASĂ(sic!) tocmai în ţara puzderiei frumuseţii, recunoscute(!), vă invit să priviţi, în treacăt...nu mai mult. :)

Aşa copii, aşa părinţi, aşa profesori. Parol!

2012-02-03T12:46:00.000+02:00

În ţara în care "deşteptăciunea" are valenţe mai mult decât Hidoase (vezi conotaţia predecesoarei "şmecher")ca atare, acesta împreună cu forma sa "democratică", au devenit cele mai traficate cuvinte în creierul românului din momentul în care...a trebuit să căute elemente ajutătoare pentru a argumenta jumătatea plină a paharului. În speţă să se laude cu ceva... să recunoască într-un fel sau altul progresul de după momentul 89, şi, a ocoli cu graţie motivele care au răpus, încet dar sigur SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Ieri pe un post de radio naţional crainicul ne anunţa cu emfază cum că, elevi din unele licee bucureştene se îmbraca după ultimele trenduri cu coafuri moderne sfidând gerul de afară. Fază care mi-a reamintit de una din dilemele naţionale ce au împărţit profesorii dar mai ales parinţii copiilor în doua tabere: cea pro-uniformă şi cealaltă pro-libertate, de alegere a vestimentaţiei la orele de curs.

Ce mi se pare de-a dreptul fascinant, în toata povestea asta searbădă dar cu iz lambado-mioritic, de care nu se mai aude nimic, este că titulatura de "popor imatur" ne vine ca o mănuşă, iar consecinţa celor 20 de ani post-revoluţionari este una cu atât mai previzibilă cu cât... o întreagă naţie "se plânge" de generaţia tânară sau de teflon(de care nu se lipeşte nimic)cum i se mai spune...deoarece, elementele au în cap numai jocuri, alde Guţă, Becali, şi alte deveniri de Luciu, Cruduţe, Monici sau...asistente Tv.

Întrebare. Singura(sic!):
Este cineva sănătos la cap în ţara asta din spectrul decizional care poate să încerce să creadă că banii lui tati şi mami convertiţi în frizuri futuriste, X5-uri sau vestimentaţii moderne pot să eclipseze dorinţa de a epata sau impresiona pe ceilalţi? ...Şi mai cu seamă fără să influenţeze procesul de acumulare, aventură a cunoaşterii, sau chiar de respect solemn mutual pentru instituţia în sine...a învaţamântului?

Câţi copii pot veni îmbracaţi dupa moda pitzi, funcky sau emo de exemplu, şi mai apoi să pot sta sârguincioşi, curioşi...cu o anume curiozitate, dedicaţi şcolii, liceului precum şi a formării unei păreri în privinţa a tot ceea ce se înţelege ca proces de învaţământ: Şcoala-Profesor-raport timp liber-căutat?

Entuziasmaţii pe dos, de la conducerea Învăţământului.

Care cred şi se încred precum că plozii, aprioric trebuie să vină cu bunul-simţ târâş la Şcoală!!!

Mi se pare destul de firesc ca pentru a doborî un sistem de învaţământ să loveşti acolo unde doare, în INIMA copilului: la cum arată cum se îmbracă, şi mai mult... să creezi fără voia ta zâzanie or competiţie latentă şi estetică între elevi, pentru a-i sustrage câtuşi de puţin de la ATENŢIA pentru materii şi din drumul sensibil în acel moment, de formare a cunoştiinţei. Un pic de libertate poate deveni şi o pierdere, o diluare în mare stil de picătură chinezească. Nu? Ziceţi?

-Cum să nu vrei să omori puţin sistemul, precum orgasmul, şi să găseşti totodată subterfugii de genul: europene/elitiste/emancipate... doar aşa... de dragul schimbării, al Valului citit mai bine al "hei-rupului" entuziast?
Iaca... Am încălecat pe o şa şi v-am tradus povestea, pentru Adormit na! Nu-i aşa că unora care chiar le-a reuşit? Mai doare? Pe cineva? Somnul este la mare cautare.

CONCLUZIE. A-TIPICĂ.

Pentru a evita contrabanda vă sugerez să aveţi nopţi albe, să mă sunaţi... sau să vă bucuraţi pur şi simplu a doua zi că existaţi...împotriva unora(ESENŢIALII) care, v-au furnizat zeci de ani numai somnifere, rareori energizante. Astea sunt tare periculoase.... Am re-inventat însa băutura, Şi visarea, era sa uit.

Ce am opus noi mesajului acestei melodii?
Ce am frăgezit...sau urmărit în cele din urmă?
....................................................

2 Februarie-Ziua Cârtiţei

2012-02-02T16:10:00.000+02:00

Iarnă...
Punxutawnewy City...
Un film...
http://tv.acasa.ro/ziua-cartitei/trailer
O speranţă...
O viaţă!
O minunăţie de scenariu şi doi actori în două roluri superbe: Bill Murray&Andie Mac Dowell.
.....

-Cum ar fi să te trezeşti în fiecare zi în aceeaşi zi? Într-o aceeaşi dimineaţă... :))

Optimismul original(fals)românesc.

2012-01-30T21:01:00.000+02:00

Cârje necesare:
-moda, fiţele, facebook, inocenţa(?), partidul, politicienii, protestatarii..

Sunt prea optimişti cei care reuşesc şi se încred în propriile arme: cum că iubirea(grija)lor poate arbitra educaţia, relaţiile de muncă, politica şi viaţa în genere.

Ordinea afectivă încă o menţine pe cea socială.
Iar capriciile ei... prin vârful fin al iubirii nu face decât să sporească ipocrizia ignoranţei, în competiţie veritabilă cu prostia(dorinţa latentă de a nu afla).
De asemenea tot din ordinea afectivă, (violată ca la-carte) continuă să înflorească prejudecata care, la rândul ei, nu reprezintă decât motorul stricat de drum bătătorit împotmolit, în tradiţiile locurilor prin care ne ducem existenţa.

Neutralitatea, este departe de a fi un modus vivendi, şi asta mă face să rămân într-o anume stare de impacientare socială, cu toată opoziţia intimităţii intangibile dar sensibile.

Îmbrăţişez cu voioşie ideea lui Bruckner, ce vede Marea bucurie a vieţii publice precum:
"Să împleteşti între ele universuri străine, să evoluezi în contexte diferite, să te delectezi cu trecerea, cu tranziţia, să nu fii prizonierul niciunui grup, să scapi de endogamia* socială(contractarea obligatorie a căsătoriilor), de fatalismul consangvin.
Ce poate fi mai sufocant decât aceste congregaţii de persoane care se deranjează unele pe celelaltele şi se axfisiază prin efuziuni reciproce? Asta numai e societatea afinităţilor, ci o mulţime de termite". :)
Şi ce mişto să vezi zilnic termite cu pretenţii la nautilus sau titanic(vals).

Au anticipat asta..foarte bine Caţavencii.
Şi de ce optimism... original(fals) românesc?
Pentru că se bazează pe: "Speranţa" şi pe o anume ordine "firească" a lucrurilor, a aranjărilor.
Iarăşi... pentru că există o LEGE SUPERIOARĂ, încălcată mult prea brutal. Plus de asta unii îşi astupă urechile crezând în victorie, personală, familială, comunitară.

Dragul nostru Emil...îţi mulţumim.

2012-01-28T20:35:00.003+02:00

De ce ai refuzat să mai lupţi, să mai iubeşti....
De ce ne-ai părăsit aşa de îndurerat, mâhnit, îndurerându-ne înzecit, dragul nostru Emil Hossu.

Îţi mulţumim pentru generozitatea ta, pentru rolurile în care ai trăit pentru spectatorii tăi. Durerea prietenilor e sfâşietoare ştii, dragul nostru Emil..

Mulţumim pentru rolurile minunate din "Secretul lui Bachus" , "Sosesc păsările călătoare", "Toamna bobocilor", "Iarna bobocilor" şi câte altele, pentru personajele care le-ai interpretat pe scenă şi la microfonul radioului, roluri care ne-au înfrumuseţat viaţa.

De aici de jos, pentru viaţa ta veşnică, la stele...ne plecăm în faţa ta, Pasăre călătoare
spre infinit...

Ion Dichiseanu spunea astăzi:
"A fost prea nedrept Dumnezeu cu el"...şi cu noi, a omis să spună!

Haosul, Prostia şi Căcănăria Politică=România

2012-01-24T00:35:00.000+02:00

Soluţii, soluţii şi iar soluţii, asta încearcă în aceste zile de foc searbăd driguitorii statului român care parcă s-au trezit din beatitudinea gol-goluţă a entuziasmului cu care şi-au fezandat cititorii, telespectatorii, ascultătorii şi ceilalţi subordonaţi care le-au mai rămas.
După ce s-a încercat...tot ce era posibil de-o minte mioritică în domeniul hoţiei şi manipulării, minciunii şi duplicităţii, şi-n materie de simulare şi festivism s-a ajuns la ideea salvatoare(????) că, doar alegerile anticipate şi plecarea agale a lui Băse mai poate oferi românului oxigenarea de care cu onor trebuie să aibe parte, în anul alegerilor.

Creaţia, platitudinea, originalitatea, frustrarea sau plictiseala notorie a românului visător, pragmatic, sper-gasmic, dă semne acute(în sfârşit)că toată SERIOZITATEA asta oficial-senioral-patriarhală, e de foarte proastă speţă: cu precădere un motor cu injecţie băşinoasă care nu mai impresionează pe nimeni ÎN SFÂRŞIT.
Dar a trebuit să secăm toate holdele şi resursele COMUNICAŢIONALE pentru ca în sfârşit să ne dăm seama că, un Început se face pe nişte baze strategice, sincere şi în orice caz de coeziune naţională.
Acum după ce am obosit, bătut, futut cu drag şi violat boii, acum ne-am trezit să ne uităm la CĂRUŢĂ: Hopa!!!
În timpul ăsta, vizitiul ce a făcut? ... S-a CRETINOIDO-LUXURIZAT! Să fie de vină Sclava Isaura?
Şi în orice caz cel mai grav este că.., este căă: a făcut copii. Aştia s-au împrietenit şi la rândul lor..iar au făcut copii! Vai!
.....

Momentul ZERO a trecut. Acum e 0,1 "dă cu virgulă" cum îi place prietenei mele să spună..

Cine confirmă toate astea? RĂZVAN EXARHU. Un tip pe care vi-l recomand cu căldură..

"A mânca rahat nu e o deviaţie bolnăvicioasă, ci o cutumă socială transmisibilă. Nicicând nu au mai fost oamenii atât de dispuşi să se pupe în fund sau să se înjure, în condiţiile în care nimeni nu le stă cu pistolul la tâmplă. Din cauza asta, e firesc să îşi dorească toţi să ajungă nişte amatori de mare succes. S-ar putea să vă aduceţi aminte de o mare schemă piramidală."

Şi tot el afirmă graţios:

" Cum spunea un prieten de-al meu, românii fac nişte revoluţii care seamănă cu chefurile alea la care te îmbeţi foarte rău, faci foarte urât, uiţi, dar de la care rămân multe fotografii şi filmuleţe. Mi se pare foarte amuzant că tocmai noi, urmaşii vitejilor care au făcut probabil cele mai multe fântâni din Europa, pentru că le tot otrăveau în luptă, avem senzaţia că dintotdeauna am ieşit în stradă de capul nostru ca să ne strigăm nemulţumirile, cum titrează toate televiziunile"

" Adevărul e că asta e marea noastră măiestrie, facem nişte kestii spontane foarte bine organizate. E foarte interesant din punct de vedere ştiinţific şi fenomenul isteriei care a cuprins mulţi cetăţeni respectabili, care au simţit brusc nevoia să iasă în stradă pentru a susţine programul politic şi social generos de simplu al opoziţiei:Vrem să ajungem şi noi la putere. Ajutaţi- ne şi pe noi, suntem doi lideri acasă, bunicuţa e bolnavă şi murim de foame până la alegeri.

La urma urmei, pe lângă penibilul discursurilor sau al abuzului de media, pe lângă mesajul deloc subtil că nişte iresponsabili vor să ia locul altor iresponsabili, rămâne doar întrebarea dacă nu cumva s-a stricat ceva definitiv în fibra naţiei, pentru că prea nu mai e nici una la locul ei.
După atâţia ani de gimnastică democratică, soluţia vine tot din joc de gleznă de judeţeană de partid. Oamenii de rând şi politicienii gândesc la fel, au memorie scurtă şi planuri pe termen la fel de scurt. Dacă n-ar fi atât de jalnic spectacolul, ar mai putea fi amuzant, cu toată inflamarea şi infantilismul care au cuprins presa şi poporul, deşi au trecut 20 de ani de repetat glumele astea"

***
Corolar
Jean reprezintă dorinţa, talentul, audienţa, vestimentaţia, entuziasmul şi expresia cea mai elocventă a dezirabilităţii românului de azi. Atâţia ani după 89 s-a căutat
un brand de ţară! El este, multora însă le este greu să accepte. Este adevărat, nici n-au căutat:n-au unde şi nici cu ce, de unde să înţelegem că în faza cu nomenclatorul de meserii nu numai prostituata constitue un mare minus pentru statul român.

Popor falimentar angajez preşedinte.

2012-01-22T06:08:00.001+02:00

Esenţă...de protest.
:)

Piaţa Universităţii a redevenit de ceva vreme locul unde nemulţumirea şi disperarea modului de guvernare se fac auzite.

Aşa că de vreo o săptămână încoace, scandări...au împletit în cel mai dulce viu grai românesc stereotipuri, violenţe, autisme colorate dar şi mesaje sublime prin cantitatea de înţelepciune surprinzător exhibată.

Pe unul l-am văzut aseară scris pe un cartonaş şi m-a emoţionat, de unde m-am gândit că nu suntem în secol 21 o mână de proşti cu mult prea mari pretenţii.

"Popor falimentar angajez preşedinte"

Bendeac-Piersic: predare de ştafetă!?

2012-01-20T22:29:00.000+02:00

... Nici nu-mi vine să cred!

Amza, Caragiu, Puiu, Dem, Jean ne-au luat câte-o bucăţică din inimă şi-au plecat dintre noi. Acelaşi lucru l-au făcut Vacanţa mare, Vouă sau Divertis, ultimele două de curând prin diluare! .... A mai auzit cineva de Doru Octavian D-tru?

Ne-a rămas Mihai Bendeac...

- Talent, spontaneitate, însufleţire, naturaleţe ieşită din comun.
- Ce frapează la acest nebun-frumos este dualitatea perfect jucată a Românului de Azi.
- În El este mândria şi prostia, exuberanţa şi limitarea, dorinţa şi rigiditatea, entuziasmul şi apatia, ba chiar nebunia şi schizofrenia.
- Asta joacă mi-nu-nat! MIHAI BENDEAC: ROMÂNUL & ROMÂNIA.
- Un "tâmpit exaltat" în care bate nebuneşte un suflet mare.
***
Ce-ai putea face în faţa lui Florin Piersic, decât să te emoţionezi confruntându-te cu...o bucurie nemaîntâlnită şi să îi pupi mâna!
Asta a făcut şi Mihai Bendeac. Vă invit să vedeţi o scenă memorabilă.
Marele Actor al trecutului acestei ţări faţă în faţă cu Unicitatea unui prezent al apoplexiei româneşti: Mihai Bendeac.
Se cuvine o întrebare:
- Mai avem umor? E vizibil/ă? Simţim? ...Şi totuşi există: ruda lui săracă, miştocăreala... şi ea susţinută de un talent trebuie să recunoaştem. Sărăcia însă transpare, stă după colţ, dincolo de orice optimist textier.
****
Mulţumim Gyuri...

Despre noi...altfel.

2012-01-15T13:03:00.000+02:00

Există o relaţie, o comunicare la nivel subtil între mâncare, sex, agresivitate, posesiune, nesimţire şi indiferenţă.

Automatisme cristalizate lent, supuse rutinei, monotoniei, derizoriului: o relaţie atroce, nefastă între bani şi calitate, între furnizor şi plăcere...cuantificarea momentelor, a dispoziţiilor succesive.

Dacă munca ar fi fost apreciată/cultivată(sic!), dacă lui nea'Nicu i-ar fi plăcut măcar în treacăt filosofia, şi nu bătutul cuielor featuring pingelitul, ar fi ieşit alt-ceva.

Astfel ne-am ales cu o tendinţă, deloc neglijabilă. Şi nu că am fi singurii...
(doar originali, prin damful aparte)

Asta sugerează regizorul şi scenaristul Peter Greenaway

Iată opinia lui Jul31:
" Un film complex care reuseste sa selecteze scene reale din viata noastra,a tuturor.Exagerarea voita intareste emotiile prin sunet,culoare si nuante comportamentale.Te prinde,ca si viata,aproape nepregatit in fata unor aspecte la care n-ai chef sa participi.Surprinzator!"

Despre noi...

Geniul neamului...şi sufletului românesc

2012-01-14T14:51:00.002+02:00

1850 - 1889

"Unde eşti tu Ţepes,Doamne? Ca punând mâna pe ei, Să-i împarţi în doua cete, de nebuni şi de mişei, Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

Din păcate astăzi este prea târziu. Mişeii s-au familii-tarizat şi oficii-alizat cu acte-n regulă pentru!!..a fi urmaţi de toţi ceilalţi!

Câţi ani oare să mai treacă pentru a CONŞTIENTIZA cum să revoluţionăm respectul, bunul-simţ sau dragostea faţă de aproape?

Am ajuns nişte semi-automate care încearcă din răsputeri să dreagă busuiocul cu te miri ce găselniţe şi noi comitete.

Mihai Eminescu a anticipat şi a văzut cu ochii minţii blestemul fiinţei ăsteia.

Atunci şi acum nimeni nu l-a putut sau poate integra în societate precum un model real de urmat, pentru cei mai mulţi dintre noi. CONCEPTUL său ori învăţămintele sale sunt ignorate sau etern festivizate. Este foarte adevărat: El ne va judeca!

Tristă rea-litate... O tempora...

Cu aproape 160 de ani în urmă, un Eminescu foarte tânăr era disperat de lipsa de talent, cultură, ideal a generației sale, comparativ cu trecutul care dăduse un Alecsandri de exemplu. Și cine, ar fi putut să exprime mai frumos durerea decât cel care a scris versurile Iară noi? noi, epigonii?… Simțiri reci, harfe zdrobite, / Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, / Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inamic; / Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; / În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; / Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic.

Doamne ocroteşte-i pe Doina şi Ion

Traduceri...de An Nou.

2012-01-06T22:00:00.000+02:00

:)

Criticul = Unul care atrage atenţia nu organelor statului, nu presei, nu opiniei publice, ci sufletului.

Fanul Hipermarcheturilor= Mănânc ca să mă lăsaţi odată în pace.

Îndrăgostitul = Un Yeti-Omul zăpezi cu valenţe de Moş Crăciun, sau.. un primar care aşteaptă să-şi pună tricolorul împotriva intereselor necunoscute ale celorlalţi grăbiţi hormonali.

Scriitorul politic(bloggerul) = Unul care se răcoreşte întreţinând artificial vorbele în vânt şi care adie pe nesimţite spre noi frustrări.

Misoginul = Urâciosul femeii care de fapt şi de drept este unul ce a avut ghinionul de a nu da sau auzi măcar de o singură femeie frumoasă!

Manelistul = Un foarte încântat individ de durerea proprie şi a celorlalţi. Un bucuros pe dos.

Afemeiatul = Singurul bărbat autentic care poate aspira la perfecţiune, celălalt ar păcătui prin omisiune sau ipocrizie.

Cretinul = Unuia căruia i se bălăceşte foarte bine în cap binele şi răul şi care alege întotdeauna în dauna celuilalt motivând în sinea lui, că-şi face "bine" propriului interes.

Ziaristul = Un mutant involuntar apărător al păcii şi legii, un lucrător parţial împotriva firii.

Asistentele Tv = De ce nu ştiţi să vă purtaţi cu nevestele voastre?

Vatmanul = Singurul tip plăcut de toate femeile, pentru că nu şi schimbă direcţia, dar şi că ia curbele foarte sigur. De asemenea pentru constanţa lui. :)

Patronul = Cel mai mare suferind în viaţă, în ziua de salarii.

Dependentul de droguri = Oricum n-am ce să fac cu voi în viaţa reală.

Alcolistul = Nimic mai frumos pe lumea asta...nu este decât să-mi circule în cap doar ideile mele. Un posibil Isus întârziat la momentul învierii.

Asistentele DE SPITAL = Înnebunesc de dorul fiinţei româneşti pe care o aştept s-o îngrijesc doar cu banii potriviţi.

Un ipocrit- = Un om care te ajută, îţi vorbeşte cu foaarte mult bun simţ dar care te aştepată după uşă să-ţi spună: Asta E! sau Mori?

Un simplu Prost = Un tip care nu-l interesează că nu ştie şi este nerăbdător să treacă în rândul lumii.

Prostituata = Dulcea beneficiară a persistenţei virtuoase a Căsătoriei. Cea mai sigură de salariul ei, în viaţă.

Băşcăliosul = Iubesc trădarea, dar sunt în funcţie de dispoziţie. Cine poate mai mult?...Să mă valorizeze! Killerul naţional al bunului simţ, cu pretenţie de superioritate.

Sexul la telefon = Urăsc gestionarea copleşitoare a sentimentelor care se diversifică fără să le dau eu voie. :)

Maseuzele erotizate = Mă rog în fiecare seară la acea Biblie specială să nu se risipească Criza.

Moş Crăciun = Datornicul etern pe lunga listă a necuminţilor.

Doctorii = Hăis- Ceaul atitudinilor nobile.

Spectatorul = Aplaud doar pe cine vreau eu.

Preferata...

Groparul = Un romantic nedescoperit. Păstrătorul cel mai concret al artisticului Adio!

Vă vine să credeţi? Dan Spătaru n-a murit! :)O splendoare de melodie cu o ingenuitate lirico-imaginativă..

Love For..Ever Michael Jackson

2012-01-02T12:22:00.000+02:00

"Michael Jackson nu a murit. El reprezinta o parte a copilului din noi. Cu respect, Alex."

Îmi lipseşti Michael Jackson...Ne lipseşti!Lumea nu mai este aceeaşi.

Te Iubesc...

"Cuiva îi lipseste un prieten
Cuiva îi lipseşte un erou
Şi ei nu au un indiciu.... Când totul se va termina.....

Tu poţi schimba lumea.... Nu pot sa o fac de unul singur....
Poţi atinge cerul.... Trebuie să mă ajute cineva.
Tu eşti singurul ales...
Am nevoie de un fel de semn.
Daca toţi vom plânge în acelaşi timp diseară...."

La Mulţi Ani..

2011-12-31T15:46:00.001+02:00

Fie ca cei ce re-scriu să poată armoniza cu cei ce "gândesc".

Cei ce urăsc să-i accepte pe cei ce iubesc.

Iar ca cei ce "au" să poată suporta pâna la capat ideea că foarte puţini "sunt"!

Un An plin de iubire..

Poţi!

2011-12-30T15:49:00.000+02:00

Să iubeşti atât de mult oamenii!
Să iubeşti atât de mult prietenii!
Să iubeşti atât de mult Viaţa!

Sau iubirea, mirarea, uimirea, tristeţea...
Şi să ajungi chiar un Dumnezeu.
...Al Iubirii!

ForEver Freddie

Inocenţa conservării!

2011-12-28T20:39:00.001+02:00

Iubirea are de cele mai multe ori un inconfundabil parfum de... "poveste fără sfârşit".

Visul este Muzica! De fapt mâna dreaptă a divinităţii ce traversează întotdeauna acele bariere neaşteptate şi acele spirite înălţate la rang de eternitate.

Frumuseţea impermeabilităţii...

Doar atât!?

2011-12-28T11:31:00.000+02:00

Doar zâmbet!?
Doar uimire!?
Doar bucurie!?
Doar...mirare!?
Doar întrebari?
Da..!
Şi atât!
Restul: ...doar muzică!

Era un soi de pionierat...
După mai multe încercări neregulate şi total surprinzatoare ale inimii: în caruselul ei, mereu previzibil.
... dar neştiut de fiecare epocă.

VIAŢA!

2011-12-25T14:06:00.002+02:00

(?)
Îngrozitor! Înfricoşător...

Înfiorător! Groaznic...

Teribil!

Insuportabil........

"Întreaga artă a enfleurange-ului e să permiţi florilor să moară încet.
Poartă-te cu ele de parcă ar fi nişte doamne"(O FEMEIE)

+Metafora: "Poseda o putere mai puternică decât puterea banilor, a fricii sau a morţii, puterea invincibilă de a controla dragostea omenirii"

Consecinţă: "Era un singur lucru pe care parfumul său nu putea să-l facă, nu putea să-l transforme într-o persoană care poată să iubească şi care să fie iubită la fel ca ceilalţi"

http://www.990.ro/filme-8887-Perfume-The-Story-of-a-Murderer-Parfumul-Povestea-unei-crime-online-download.html
...poţi să nu lăcrimezi?
POŢi?
Bravo! Te-ai scos..

"Cu parfumul RĂMAS putea să subjuge toată lumea dacă vroia"

...Ceea ce nu-i aşa: Se.... DEMONSTREAZĂ!!

Crăciun fericit!

2011-12-24T12:56:00.000+02:00

Recomandarea mea pentru voi..
Noile aventuri ale lui Sid şi compania. ...O producţie plină de învăţăminte...cu dragoste

Ipoteză sau Concluzie. Shic/Şoc!

2011-12-21T21:38:00.000+02:00

Se spune că în Decembrie 1989 ne am câştigat dreptul la libertate: de a spune ce gândim.

.....

După mai bine de 20 de ani am constatat că nu avem ce...!

Muncim la fel, dar diferit = Haotic
Gândim la fel = Prost. Recte fiecare pentru El şi familia lui, mai concret spus: SECURITATEA ne-a arătat cu adevărat pentru fiecare dintre noi Ce rol a avut, şi Ce Rol are!
Iubim după muşchii noştri = Predictibili, în ochiul celuilalt.

După mai bine de 20 de ani NU NE-AM SCHIMBAT!!!!!!!
Ci ne-am agravat ceea ce eram: fiecare casă cu Ceauşescul ei. Cel puţin într-o formă larvară şi deci
...periculoasă

În Mioriţa este o adevărată minune atunci CÂND:
Banul nu modelează
Obiectul nu înfrumuseţează
Shoppingul nu diluează

Libertatea totală a creat un efect bizar: Un confort sporit de Cuşcă, acolo unde, iluziile vin de-a valma.
Iar cel mai simplu argument îl aduce importanţa şi greutatea lăsată de ghicitoare!
...Peste atâtea generaţii (???)

La polul opus stă nesimţita- intelectualitatea, care s-a mulţumit să-şi facă propriul cocoon, sporindu-şi metodele de cvasi-gol-de-efervescenţă şi polaritate, loc luat de gagici, a se citi gagicărism.
... De unde apetitul continuu de băşcălie la aproape toate nivelele.

Ne-am sporit licenţele de pluri-profesionalism pentru a ascunde şi a hrăni mai bine principiile de bază..,
între timp branduite:
S-a văzut cu sacii în căruţă
Să nu faci ce face popa, ci ce zice... pentru a se pune bine cu Sfinţii..nu-i aşa?
Să moară şi capra vecinului...

Desigur nu este de bon ton sau deloc galant să ne uităm la principiile sub care suntem guvernaţi(PERFECT-NESCRIS)
... Pentru că, nu-i aşa, cu toţii încercăm să ieşim de sub auspiciile nefaste ale Circei însă, realitatea ne contrazice vârtos.

-Cum să-l preschimbi pe Moş Gerilă deodată în Moş Crăciun???????
Aşa că vrea Papa de la Washinton sau Brruuxelles?
-Cum?
Când mai toată populaţia noastră provenea din mediul rural şi a împrumutat jdemii de automatisme shi obiceiuri care acum... deja sunt paradigme!?

Afară vopsit gardu' înăuntru leopardul

Asta pare a fi sloganul românilor după Revoluţie.
Şi ca să ciupesc şi mai tare maieul-românesc(sic!) o să argumentez prin originalitatea creaţiei Adei

Sorry..
Cinica viziune sau... radiografia maliţios aruncată asupra spaţiului carpato-dunărean va sta doar două zile.
:)
Ce-o face Baboshka?
:)

Ameninţarea Familiei

2011-12-18T18:51:00.000+02:00

...naşte sexy-fighting

Sau... Nici măcar un videoclip, nu este întâmplător.
El certifică, ceva.
:)

Din postarea trecută:
"Nimeni nu este un bun cetăţean dacă nu este un bun fiu, un bun frate, un bun tată, un bun prieten, un bun soţ"spune art.4 din declaraţia 5 Fructidor a Revoluţiei Franceze(1791), care consacră familia ca temelie a contractului social.
Formulă profundă dar înspăimântătoare, pentru că ea subordonează domesticul politicului şi instaurează controlul pasiunilor omeneşti în numele interesului colectiv".

*******

Cum să dai naştere unor copii subordonaţi politicului?
Cum să reuşeşti să controlezi "pasiunile omeneşti" (Bruckner)?
...Pentru a putea ieşi din acest echivoc atât de strâmb, din acest delicat blestem! A se citi împotriva scopurilor proprii!!!
Cum ai putea să-ţi faci loc?...Cum să coexişti... să mai şi susţii, dar şi să transmiţi VALORI copiilor tăi ? Cum să poţi dobândi succesul şi să-l menţii???
...Când în numele interesului colectiv sunt supuse confuziilor sute de intenţii sau principii binevoitoare, iar oamenii au început să SE ROAGE Să NU LI SE ÎNTÂMPLE LOR!??
Pe când...dragii, slujesc cu sfinţenie democratică preotul( nu spiritul), doctorul(nu rolul), politicianul(nu scopul). În aparenţă acordând respect muncii brute dar, adresându-se animalului din el: părţii din el celei mai disperate.

....Altfel spus cum să creezi breşe în sistem, fără să creezi o armă eficientă...pentru a detensiona şi totodată de a razbuna acest Sistem rigid: Bani(manipulare)-Lege!
Cum?
Iacătă, Familia sec 21 a reuşit să fabrice/să Fakă un hibrid între copil si razboinic: Piţipoanca-Facebook!
Astfel aceasta să se poată ridica la atuurile-forte deţinute de un Barbat realizat: prin forţă, manipulare, influenţă.
Dacă ASTA, înainte era "sarcina lui"a bărbatului, să fie "înmuiat", de acum înainte El trebuie Să plătească!!!
Asta e "directiva" dată de Noii Părinţi gata să recunoasă "libertatea" fiicei de a alege.

Dincolo de superioritatea binecunoscută şi firească a femeilor, noua companioană Piţii-bookista TREBUIE TUNATĂ. Vorba cântecului, de fapt a unei aproape întregi societăţi!!!

Iată câteva frânturi din piesa relevantă a lui Maximilian în care Ea, se recunoaşte...aşa cum scriam mai sus, că: " e o pagubă" !
Unde?:)
...la adresa sistemului, în fapt a Statului, si care în mod concret se traduce prin FAMILIE!

"- ştie mult prea mult pt vârsta ei...
- uite cum te ţine după fusta ei....
- umblă mulţi după fundul ei..."

Aşadar Doamnelor Serviţi... Dominşoara-Gun, pe gustul tuturor :)))

"E bine îmbracată dar e goală pe dinăuntru..."
"Are inima de piatră, e fată deşteaptă...."

Sau...

"N-am bani să-i dau: să se îmbrace/ să se plimbe/ să se schimbe"(de la un cumparator la altul)

Cum s-ar mula o astfel de "născută", decât pe nevoia crescândă a bărbatului stimulată chiar, chiar de...de......Stat!
:))
"E o pagubă mă......
Prea sofisticată mă...
O fi stricată mă...."

Trebuie să recunosc ....că dedic acest concept, spăşit, din tot sufletul, Domnişoarei C. Light.
Odată cu acest cinism asumat, am să sper că voi ridica şi voalul....
Undeva prin 2018...cred!
Vedeţi? ..optimismul?:))

Aşa Familie...aşa Stat

2011-12-16T09:25:00.004+02:00

Toţi filosofii au văzut în constituirea unei familii sănătoase şi liniştite precursorul unui Stat puternic.

Dacă cuplul nu merge bine, măturat de apele noroioase ale divorţului, ale adulterului şi ale permisivităţii, întreaga ordine socială se clatină.
"Consider că fiii şi fiicele celor divorţaţi nu sunt la fel de deschişi către studiul filosofiei şi al literaturii pe cât sunt unii dintre ceilalţi", spunea Allan Bloom.

"Nimeni nu este un bun cetăţean dacă nu este un bun fiu, un bun frate, un bun tată, un bun prieten, un bun soţ"
spune art.4 din declaraţia 5 Fructidor a Revoluţiei Franceze(1791), care consacră
familia ca temelie a contractului social.
Formulă profundă dar înspăimântătoare, pentru că ea subordonează domesticul politicului şi instaurează controlul pasiunilor omeneşti în numele interesului colectiv.
SAINT JUST spune:
"Cu cât moravurile private sunt mai decăzute, cu atât este mai important ca nişte legi bune şi umane să se ridice împotriva decăderii lor".

Iluzie:
Citim în relaţiile amoroase ca în zaţul de cafea, trebuie neapărat ca ele să însemne altceva decât sunt. În loc să le luăm drept nişte fapte, le considerăm ca pe nişte valori pozitive sau negative.
În acest domeniu nu poţi să-i crezi pe cei care prezic nefericirea, dar nici pe cei care îţi anunţă că vor veni zile luminoase:iubirea este indecidabilă şi fără motiv.

Societăţile noastre nu sunt atât de bolnave şi nici atât de sănătoase pe cât se spune :ele sunt experimentale adică şchioapătă....
Uriaşă şi pasionantă provocare: mai bine primejdiile libertăţii , decât confortul constrângerii.
:)
Pascal Bruckner- Paradoxul iubirii

Mai se poate îndoi cineva de postările mele anterioare legate de familie?
Noroc cu Dumnezeu că a dat omisiunea, ignoranţa şi libertatea....de a strica- doar ca să-ţi fie ŢIE, Bine(?)

Femeia, Iubirea şi Statul

2011-12-13T21:52:00.006+02:00

....Bărbatul la pământ.

Femeia este reprezentanta oficială a statului în iubire.

Bărbatul este reprezentantul speciei în iubire.

Nici să te omori în Piaţa Sfatului(sic!) şi n-ai putea hotărî în dreptul celuilalt, să treci peste el printr-o convenţie, de exemplu. Cum ai putea să treci de patronul tău spiritual?

Femeia VREA copii sănătoşi, specia, îţi cere să fii performant şi să ridici standardul societăţii în care te afli sau, să-ţi menţii poziţia onorant. La afacerea asta delegată, pe nimeni nu interesează preţurile. Scopul scuză mijloacele cu Iubirea ştrangulată la mijloc ori folosită pe post de pistă de încercări.

Să revin, dacă bărbatul şi femeia au ţinte diferite întru comuniune realitatea însă îşi bate joc de ei: dislocarea celor doi este vădită, evidentă!

Bărbatul nu-ţi poate iubi(respecta) STATUL deoarece este parte componentă şi prea complexă pentru a-l putea duce capul!

Cu toate astea îşi cunoaşte f.bine atribuţiunile de desfăşurare, scopul îi revine aici ca şi obligaţie!!

Tocmai de aceea, este foarte conştient că trebuie să apeleze la toate abilităţile posibile pentru a accesa dimensiunea necesară a ilicitului. Istoria învăţându-l că aşa îşi poate apropia Iubirea(Sic!), prin a îngenunchea STATUL, seducând astfel la modul concret FEMEIA, câştigând-o de partea sa. Atlfel, nu s-ar mai explica susţinerea benevolă a femeii care este sclava necondiţionată a bisericii şi aflată sub tăişul-subordonant al legilor statului.

Bărbatul îşi câştigă femeia obligat SĂ TREACĂ ORICUM, ÎN ORICE FEL ŞI ORICE MOD de biserică,de stat şi de legile lui!

O femeie nu-ţi poate obloji sau repara specia, fără a sluji intrinsec statul!!! Şi asta prin standardul cel puţin optim al familiei, ceea ce înseamnă că, oricând poţi fi expulzat de educatoarea instituţiilor mai sus amintite.

Cheie ajutătoare:

Cutia bărbatului de scule, necesară pentru a repara orice stat pricăjit de atâtea nelegiuiri, niciodată nu a fost pe placul femeii.

Tocmai de aceea femeia-reprezentanta statului în teritoriu, trebuie ţinută apoape de biserică: oblojind astfel, RĂNILE supuroase lăsate în urma bătăliilor de către Bărbaţi.

Aici este foarte interesant...prin ce metodică perfectă biserica ţine aproape femeia: Biciuind-o pe ea prin bărbatul său.

Coroana de spini deasupra Domnului spune acest lucru. Iar dincolo de lacrimile Ei....mesajul arată acelaşi lucru. Plânsul este sinonim cu aşteptarea, pasivitatea, a se citi resemnarea. Îngândurarea lui este Supliciul Vieţii, în fapt ofranda adusă statului.......

Neostoirea şi blestemul pământului...al Iubirii.

Şi totuşi, după atâtea miii de ani, nu au fost depistaţi profeţi de iarmaroc?

Pentru această continuă neputinţă, măcar să fie prezenţi prin versuri: ca oricum, nimeni să nu înţeleagă nimic...

"Dar obloanele' s lăsate pe o lipsă de mirese...

Umblă zvonul că s plecate să devină împărătese....undeva prin Istanbul.

...Cu confort sporit de Cuşcă....

Poate nu e exact decorul, poate împărăţia-i tristă însă plină de umor.

Hai să tragem drag zăvorul, realitatea nu există, Doamnelor şi Domiiloor...."

Atac cu supersonicul. Muniţie de fasole...

2011-12-12T21:56:00.012+02:00

Blaga spunea că "Unora le place numai ce înţeleg, alţii pot înţelege numai ce le place".

Mergând pe aceeaşi cheie, un alt luminat Paul Claudel spunea despre capacitatea de a înţelege, citez: "Nimic nu inspaimantă mai mult pe oameni decât lucrurile pe care nu le înteleg?

Aşa am ales preludiul acestei postări care, se vrea un fel de scrisoare deschisă adresată amicei mele Andreea, o fată destul de inteligentă cu un feeling autentic şi solid.

Însă, într-o încercare virtuoasă de a trage de mânecă "purtătorul de concepte", şi...a-l atenţiona că se cufundă în mocirlă, că-şi prostituează generatorul intern de idei şi sentimente, s-a proiectat precum un mare bombardier supersonic-sufletist în a remedia, ridica, naturaliza şi igieniza "magazia" subiectului nostru, care provine din altă tabără dar cu siguranţă de pe aceeaşi planetă.

Fără însă a lua în calcul că, la o anumită vârstă sau etapă de/în viaţă furnizezi combustibili doar în IUBIRE, CONSTRUCŢIE SAU CONŞTIINŢĂ. Şi nu te lansezi în guvernul boc sau în alte insti-tute doar ca să fii pe Val, şi în orice caz Frumuseţea nu ţi-o poţi stabiliza şi cultiva roc-ţoc: Noi suntem beatitudine, voi sunteţi spontani şi ce minunat că ne-am întâlnit şi cu Fortuna!...care i-a pierit şi ei, orice zâmbet de trecut sau actual curvă.

Aşadar, draga mea, dacă cumva te-ai pronunţat la adrisantul de faţă-scrib, io, mă discupulp cu cea mai mare plăcere. De fapt, e o adevărată oază de creativitate feat recunoaştere... să fiu surprins în sfârşit după 585 de ani, de viaţă.:)

Prima dată când am ochit boozayy...am avut un sentiment ciudat!... de punere la zid pentru că Tu din dualitatea fenomenelor cu care eu, cu drag şi repulsie igienică mă fluidizez: Ai văzut doar partea GOALĂ, doar MINUSUL!? Ca şi cum plusurile mele vin din CÂRJE, iar VANITATEA mi-o fabric precum puştanii de casă ai Românicii....

Andreea. Tu te-ai uitat la ochii mei? Ai simţit vreo dorinţă de viol? Vreun deziderat precum că mi-ş dori să fiu Asul din mâneca Românească?...sau JokeruL? Şi cred că din toată expunerea ta de motive un singur lucru m-a deranjat: să poţi crede că sunt autosuficient. Draga mea, mai ai de trăit în Lumea Senzaţiilor pentru a putea consimţi că un El "este" autosuficient. Nu mai bine mă citeai tu: NEDEPENDENT! ? Sic! :)

Aşa că hai să-ţi traduc în cheia mea...interpretările tale: la adresa acestui frate imaginar!

Primul paragraf e fulminant!

"Pentru că ai ajuns în punctul în care iluzia puterii internetului îți dă dreptul să asociezi fiecare idee cu un borcan cu etichetă pe care îl pui pe raftul din beci, ca mai apoi să ascunzi cheia în atitudini condescendente, false și prescrise de alții. "

:)))))))))) Ce râs! Isteric? Histrionic? :))))

"Puterea internetului" este investită... clar de întregul univers care ne înconjoară, iar eu îi spun Dumnezeu. De aici, am dreptul să gândesc şi să discern la întregul sistem de desfăşurare şi apărare al forţelor care îl compun:recte bipezii făuritori.

Eu? Nu asociez ideile cu borcanele with etichete, îmi face plăcere să identific borcanele etichetate de alţii şi, să vad compoziţia chimico-estetică a lor. Iar la urma urmei că le las în beciul lor tot eu sunt vinovat?

:)))

Mă rog, în lăcaşul ăla lascivo-ipocrit.

"Condescendenţă"? Pare draga mea.., în fond este o atitudine de bunăvoință față de cineva care, Vrea să facă altceva decât ar vrea cu adevărat. Ca să întregesc poziţia, impresia de superioritate este ADUSĂ de armatele întregi de binevoitori, iubăreţi, respectuoşi, fremoase sau salvatoare familale şi de specie. Ironia pe care o inserez, se datorează micimilor sufletului, pâtpâdâcilor inimii şi ai sexului genero-parazitar. De asemenea, al intereselor meschine şi chinuitoare ale acestui specimen, mioritic sau... al schimbărilor pe parcurs a oamenilor neînvăţaţi cu respectul şi dragostea faţă de semenul lor...măcar cel care merită.

Dacă nu cunoşti dimensiunea manifestaţiilor... Răului şi Prostiei în cadrul societăţii ăsteia, nu vorbi de atitudini false şi prescrise de alţii. Mă rog, tu te-ai adresat cetăţeanului ăla, care, eu încerc acum să-i iau apărarea.

:)))

Cine nu ştie să aprecieze o senzaţie? A! Da, ce ţi-aş detalia ceva.....:)

Zici: "Pentru că e simplu să nu-ți pui întrebări, e simplu să fii fericit și să-i lași pe alții să-și facă treaba, în timp ce tu îți lași umbra să-și construiască singură un drum în lumea asta aplatizată."

Măi da' e prost rău amicul ăsta al tău. The Something Big habarnist.:)))

Aş zice că, a jongla cu răspunsuri nu este invers proporţional cu viziunea microscopică a naşterii întrebărilor. În fine, ţi-am zis mai devreme de "nedependent", plus că, a oferi unora iluzia dreptăţii sau a puterii lor.... chiar şi cu preţul unei reprize nervoase consumate, nu-mi ucide nici

viziunea şi nici credinţa. Mie unul, poate cel mult să-mi f_tă un moment prielnic creativităţii, dar vezi tu, chiar nu pot fi Albă ca zăpada sau Piticul muncitor şi pus-pe fapte! Mari. Orice episod din viaţa noastră, are nişte părţi de cumulare dar şi de plată. Nu poţi fi un Minunat sau un Mincinos frumos autentic care să dobori cohorte de aşteptatori/toare.

Confirmare? ..a altora? Da!!!! O iubesc! Mie mi se pare că am rămas noi doi pe Terra,şi împreună cu vecinii şi rudele de prin zona ta!:))))

Ce vrei şi tu, "confirmarea" o mai văd şi ca pe o igienă mentală...ca protectoare a inocenţei...şi respectului de oameni frumoşi. Nu-mi permit luxul să ader cu inima şi sufletul chiar în mijlocul Sistemului: graţios, corect şi credincios, se înţelege, cu ghilimelele de rigoare.

Iar fundul nu e la " f*tut", urechea e cam aproape, inima tresaltă uneori chiar cu furie, dar ce vrei: Nimic nu e perfect, frumos sau înţelegător. Pentru mulţumire sau mântuire ştii, că trebuie să lupţi!

Inima vorbeşte, spiritul cutează, inteligenţa desăvârşeşte iar Fortuna.... decide.

Uneori, de fapt de cele mai multe ori Zeiţa asta face tot Destinul. Aşa că, NU MAI DA CU FOC în cascada cristalină şi cu alge...de pe fund: vezi că nu stingi. N-ai putea să mângâi? :))

Acum, "ți-ai scrie gândurile pe clădirile orașului, doar ca să ai parte de atenție. Pentru că te crezi specialist în orice. Pentru că tu le știi pe toate."

Mă nu ştiu ce-o avea ăsta al tău în cap dar a expune un principiu undeva şi al supune(sau al supune chiar pe el) oprobiului public este o atitudine ok, este o suscitare la dezbatere, la a dezamorsa controverse şi a preanunţa limpezirea, chiar şi prin cuvântul simplu.

Aş scrie cu markerul şi pe nişte fese bine rotunjite numai să văd, să-mi mulţumesc orgoliu, că: bunul-simţ sau buna-voinţă se pot manifesta şi... nu vor putea muri, aşa cum se întrevede destul de clar. Cu toată opoziţia pozitiviştilor de duminica blogăristică.. sau de cartier.

Nimeni nu propovăduieşte Vaca de aur sau Hora dumiriţilor, nici nu-mi doresc, dar, numărul căcănarilor de ambele sexe şi de ambele condiţii sociale ne re-pregătesc Marea Surpriză A unui Grandios Şut în Cur, şi fără orgasme multicolore.:)

Nu accept eu "furnica"??

Eu unul, sunt musca ce bâzâie în cururile cele mai igienizate...şi mai prespălate din teriotriile astea ale daciilor duster.

Să te consider nebună? No. Extrem de dragă. Dar, nu te expui ca să nu te diluezi, să nu te destrami. Precum anunţatele persistentele Elene, by the troia.

Dedicaţie făcută prietenului tău. Sper să-i folosească.Oricine ar fi el.

Dar ştii care este esenţa? Adevărata esenţă? Nu contează numele.

Glorie celor ce pot discerne întru frumuseţe sau iubire. Pupaţi-vă Fortuna şi mai daţi-o şi altora. Că au nevoie. Al-to-ra!

Familia atomică sau afectivă..

2011-12-10T16:09:00.013+02:00

Odinioară familia apăsa asupra noastră precum un corset;

Acum ea aminteşte de acele pânze de cort găurite care lasă aerul să treacă printre ele. Este viziunea cea mai curentă a dezastrului adus de revoluţia individualistă.

Oare nu este uimitor faptul că dezagregarea legăturilor matrimoniale merge mână în mână cu dorinţa crescândă de a "întemeia o familie"?

Inclusiv din partea celor care, în mod tradiţional, erau privaţi de ea, şi anume inclusiv, din partea membrilor minorităţilor?

Ce poate fi mai plăcut decât viaţa comunitară dusă în mod facultativ, cu prilejul sărbătorilor sfinte? Ca şi cum timp de o seară, de o zi, aceste mari adunări familiale, arborescente, şi-ar pune energia şi căldura în serviciu fiecăruia: dispersia sarcinilor afective, uşurări multiple care micşorează povara unui angajament unic.

Familia va fi întotdeauna prea coercitivă pentru nevoia noastră de libertate, şi nu destul de prezentă pentru nevoia noastră de consolare.

Familia actuală vorbeşte numai limba afecţiunii:orice înfruntare este izgonită, orice atitudine rece este denunţată.Prevalează doar fuziunea în care se anihilează personalitatea celor din familie.

Iubirea afişată interzice conflictul, îi cufundă într-un soi de baie primordială, care-i opreşte să se revolte împotriva părinţilor lor ce-şi interzic până şi cea mai mică mustrare..

Pascal Bruckner- Paradoxul iubirii

Iacătă găsii un argument de ce bărbaţii crăp mult mai repede în faţa otrăvitoarelor în aparenţă.:))

"Barbatii au trait mereu intr-un mediu economic cu un grad de risc si incertitudine si... s-au implicat pina la un punct in activitati rutiniere(sic!) in casa. Acesta este privit si ca unul dintre motivele pentru care barbatii mor mult mai repede decit femeile iar in occident acest lucru este mai mult decit vizibil."

Citiţi dacă mai aveţi timp, un interesant punct de vedere al acestui nene numit Adrian Coserean:

http://www.alternativaromaniei.com/index.php?option=com_content&view=article&id=546:familia-atomica-vestica-sau-acceptarea-de-catre-noi-a-unei-evolutii-a-familiei-care-a-inceput-sa-ne-placa-din-ce-in-ce-mai-putin-&catid=1:latest-news&Itemid=50

Nimic nu este întâmplător!

2011-12-03T18:20:00.008+02:00

Facem copii precum 11 metri. Un arbitru e suveranul iar noi tragem obligaţi la poartă. De fapt, portăriţa şi arbitrul complotează asupra jucătorului, răstimp în care el(nu El) trebuie "să nimerească" poarta şi să facă mulţi bani. Altfel va primi "roşu"! :)

De acum înainte ne alegem progenitura, în loc s-o suportăm: nimic nu-i mai enigmatic decât dorinţa de a avea copii, care este ultima noastră sacralitate.

Copilul nu mai este accidentul hazardului, ci fructul voinţei.

Cuplul decide momentul în care vrea să fie fertil, contracepţia suspendă forţa anonimă a instinctului: Natural este să faci dragoste, să dai viaţă este artificial. O naştere întrutotul programată este o responsabilitate zdrobitoare:vom fi răspunzători până la moarte de cel sau de cea care va veni pe lume!

Facem copii pentru tot felul de motive meschine:
pentru că ne simţim mai siguri, să ne prelungim viaţa prin ei, să reuşim prin ei să facem ceea ce noi am ratat.

Dar îi iubim pentru cele mai bune motive:prin simpla lor existenţă, ei ne dau peste cap proiecţiile noastre narcisiste, ne dejoacă întruna aşteptările.

Minune a celui nou-născut, care se instalează de la început în registrul surprizei:
nu confirmă nimic, deconcertează, întruchipează alteritatea.
Fiecare crezând că lucrează la propria sa fericire, lucrează de fapt la reînnoirea umanităţii.

În această dialectică a intenţiilor particulare şi a scopurilor generale, culmea egoismului este şi culmea altruismului.

Dar de fapt suntem în plină creaţie de noi forme familiale, trăim angoasa tranziţiei şi nu spaima sfârşitului.

Sexualitate legată de procreaţie ieri, sexualitate deconectată de procreaţie azi " :)))) "
procreaţie detaşată de sexualitate mâine, făcând inutilă intervenţia unor părinţi...
Pascal Bruckner

Aşa că să nu vă mai mire că a-ţi "vrea" sau că simţiţi nevoia să faceţi dragoste cu soţia, amanta sau vecina... doar că v-aţi ciocnit supăraţi fiind, şi vă iese... doar un coit de rutină!
...Sau dimpotrivă revărsare hormonală PURĂ.
Acum, cuvântul "pasional" va fi doar de împrumut sau...... doar în capul preotesei feminine, care este de fapt şi cea care stabileşte: Ce este "pasiune" şi Ce nu, când poate începe sau dacă... sunt îndeplinite întrutotul condiţiile.

Ce ar putea să facă românii într-o zi liberă!

2011-12-01T14:50:00.005+02:00

...de ziua lor

1- Să se depărteze de stres.

Bărbaţii beau sau vorbesc cu Cine le place.
Femeile fac mâncare sau stau la aceleaşi proaspete tacla-le.
Căsătoriţii, încă se chinuie să iasă din repetabila rutină.
Proaspeţii căsătoriţi/iubiţi se montează din răsputeri să poată să găsesească o ţintă preferată din prea multe, dar prea puţin consistente....
Săracii cotrobăie cu o nonşalanţă demnă de spitalul de nebuni la cutia cu minuni teveu'
Liberii de constrângeri, umblă la deliciile interzise hedonist-bahice..
Pesimiştii încearcă să-şi pipăie tolbele universale pentru a mai găsi ceva.
Optimiştii: ăştia au învăţat mult prea bine să se mintă singuri şi dintr-o multitudine de variante personale reuşesc să-şi dea refresh-ul dorit.:)

Trebuie să recunoaştem că de 1Decembrie ura/pasionaţii urii mai scad ceva din simţăminte, din intensitatea cu care tratează ce nu le este familial/r

2 -Să iubească.
Norocoşii destinului îşi pot jubila orgasmele în linişte, nu însă fără o mică grijă de a fi ciupiţi de Ceilalţi.
Amicii hazardului, se bucură de inocenţa cultivată atât de tainic şi de beneficiile bunei(minunăţii)-dispoziţii a partenerului.

3 -Să iasă din oraş.
Există oameni care "populează"pendulând mai mult sau mai puţin(întâmplător) toate categoriile mai sus menţionate, şi se bucură de aerul proaspăt al altcevaului.

Şi ar mai exista a 4-a categorie "mâncătorii de mici şi bere" , pentru care totul este otova: burtăgraşii sau futăcioşii...de timp preţios.

La drept vorbind dansând pe la nunţi sau la festivităţi "Hai să dăm mână cu mână", ei sunt aceia care parazitează fiiinţa asta oropsită...şi mai nou ipocrită dar fără ieşire.
Aşa e, şi românii gândeşte!
De la munca brăţară de aur la şmecheria bine făcută.
Poate reuşim să nu mai simulăm, măcar în timpul ales de NOi liber. Dar şi aici... cu cine poţi să faci...asta! Vă urez sau ne urez: Noroc Bun!

Deşteaptă-te! Că te odihneşti prea mult. Chiar mai mult decât vrei.

Hey...hey....

Te iubesc... Iancule

2011-11-27T21:17:00.007+02:00

..pentru ceea ce eşti.

...pentru ceea ce nu vrei să devii.

...pentru profunzimea transmisă, a umilinţei în faţa soartei.

...pentru durerea anticipată, călcând peste ea cu Dumnezeul tău Iubire.

...pentru acea jumătate de educaţie primită zi de zi(în sec21!?) ....atât de minunată!

...pentru "şmecheria" ta divină, de a te strecura neatinsă printre atâţia PROMIŞI.

...pentru discernământul ciudat de lucid(!?)căruia te închini cu umilinţă atomică: cuvinte versus feeling.

...pentru că te-ai retras atunci când nu a mai fost Iubire.

...pentru că eşti atât de mică , încrezătoare şi credulă, în cazul misterului fiinţei.

...pentru că din maculatura-creativă a Lumii ai extras esenţele,

...pentru că poţi conştientiza iminentul pericol, "FIRESCUL" sau instalarea lui şi spui:
"Viaţa mea e strâmbă în mintea mea"

...pentru că reuşeşti să-mi transmiţi o igienă mentală mai eficientă...decât a mea care dă semne de hodorogeală pare-se... :)

...pentru harul cu care ai fost înzestrată la momentul concepţiei.

...pentru că mă iubeşti cu toată fiinţa ta & dualitatea ta...MINTEA şi INIMA:
"Iti incalci sinele? Acel dual nemarginit din tine? joker fiind iti implinesti...menirea fara sa uiti de inima ta adevarata"
???????
Nu ştiu ce să fac, să plâng? sau să râd? sau să fiu trist.... sau cel mai fericit din Lume...?

Pentru că faci iubirea să fie DEMONSTRABILĂ!!!

Pentru că mă faci să mă dau mare şi nu ştiu de ce, când mă ştiu atât de mic.........

Pentru că-mi laşi impresia că Cineva a salvat "ÎNTREBAREA", fiind şi una din postările....
şi durerile mele.

Pentru că ai un talent aparte de a-mi arunca nonşalant concrete echivocuri de care... şi eu pot să fiu ucis:

"Cuvintele au impact mai mare decat o imbratisare? Tu ce simti ca ai putea cuprinde? o suparare sau o înţelepciune"

Desigur trăim în valuri...dar pentru că există oameni frumoşi propun să sărbătorim o dată pe an şi fără să fiu linşat: Ziua Oamenilor Frumoşi!
Oameni care să nu merite... dragoste, cuvinte, palme şi ovaţii, bani sau flori !
Ceeeee ziceeeee......ţi?
Decorporalizaţi miloanelor!!! Vorba înţeleptei din blogo-realitate.
Sau a...... tuturor dependenţilor de reguli.

Draga mea

Şi mai te iubesc pentru că mi-ai făcut una din cele mai sensibile şi fecunde declaraţii de dragoste auzite vreodată:
"B O U L E"

Dosarele "Luni de fiere": Sclavul iubirii

2011-11-22T22:25:00.008+02:00

Sclavul Iubirii?
Sau al lui?
Care... si cum vă împărţiţi!?

Am înţeles. Nimeni nu e sclavul nimănui, ba dimpotrivă fiecare tatonează terenul celuilalt pentru a-i accesa slăbiciunile, a-i le ocroti şi întelege. Bon!
Să fi fost înainte vreme, să fi existat un RESPECT pentru o fiinţă care... realizezi TU-invidid educat fiind...că Ea, recte Celălalt, IUBEŞTE? Întrutotul?
Cine furnizează garanţia? Ce Părinte şi ce Lectură extracurriluară îţi inspiră sau hrăneşte eul pentru ACCEPTARE ŞI SUPUNERE ÎN IUBIRE?
Voi aţi văzut vreuna în ziua de azi? Sau credeţi să fi existat? ...Dincolo de orice inocenţă pervertită, de altfel foarte repede, mai devreme sau mai târziu?

Posibil.
Să revenim, una este dedicatul pentru familie sau pentru copil ori părinte şi alta dedicatul, oferitul trup şi suflet în faţa persoanei ALESE pentru administrarea casei sau iubirii, de ce nu?? Nu? Cădem de acord? Astfel ne răspundem de ce în ţările occidentale numărul concubinajiştilor a explodat!

Si totuşi: Sclavul iubirii...sau al lui?
Unii, de fapt unele, pentru a simplifica ecuaţia asta...imposibilă de simplă?????...se dau din start Lui!
Şi astfel.... reuşesc să iasă de sub chinga întrebării retorice, dar, nicidecum de sub manifestarea IUBIRII(Sic Celestine!)

Sclavia sau supunerea în faţa regulilor "lumeşti" au depărtat omul de relaţia sa sensibilă cu Iubirea. DE-PĂR-TAT!
Mai concret spus: de tandreţea si atenţia pe care trebuie s-o primească Celălalt DIN FAŢA TA. Oricât de grobian muşchiulos sau absolvent de Magna cum Laude eşti....sau realizată profesional de te salută tot Parlamentul, tot ai nevoie de IUBIRE. Adicătelea MÂNGÂIAT precum o fac gospodinele... cu pisicile sau alţi iubitori/iubitoare cu câinii de rasă-flocoşi foc. Sic!

Ce este foarte interesant este că omul se plictiseşte f.repede decât crede şi a văzut el pe la vecini şi în filme. Sau... se întâmplă să-i reuşească să întreţină jocul mult timp, şi oricum cu pauze.
Dar, oare câţi pot fi sclavi ai iubirii?
Să te supui plăcerii atingerii...şi mirosirii în cele mai surprinzatoare ipostaze, şi să recunoşti PLăCEREA UNICĂ a naturii umane...
Şi de cele mai multe ori cerem celuilalt ceea ce am crede că nouă ne face bine, precum de altfel şi că ...ne-ar repara trecute metehne...sau necunoscute minuni stricate/strivite.

Femeile sunt cele care deţin rolul esenţial în...IUBIRE: a Celui care se raportează la plăcerea ei, (a femeii în genere), la consolidarea unei gospodării şi la aportul în educarea copiilor.

A fi Sclavul iubirii este o glumă ridicolă! Femeile sunt primele care ştiu asta...iar, pentru lipsa de consistenţă a dictonului, a realizării lui reciproc plăcut-avantajoase... care oricum animă orice suflet pricăjit de milionar... bărbatul-trebuie să PLĂTEASCĂ: prin muncă, prin diplomaţie...şi eficienţă competiţională! Cealaltă faţă a monedei, ne arată că o bună parte a Evelor se dedau necondiţionat bogăţiei simţurilor bărbaţilor lor. Dar, tot ceea ce duce la eşec şi mă refer la întreţinerea sentimentului voluptăţii nealterat, este tot din vina lui.

Falulsul este acel lift dumnezeiesc spre femeie, care merge cu un unic ulei de
motor: părintesc... educaţional. Şi poate fi oprit la întâmplare de femeie, trebuie doar să vrea.

De ce VIOLENŢA există f.bine în astfel de cazuri?? Orice om sau instituţie??????????
recunoaşte în BĂRBAT pe acela care trebuie să înfăptuiască, învinovăţind-ul.

Confuzia voită a acestei lumi-cretinoidale persistă: Iubirea nu are absolut nimic în comun cu falusul!?

Pentru asta, trebuie să plătească Bărbatul, dar biciuit de ignoranţa femeii şi în cele din urmă de menţinerea ei în acelaşi rol secundar şi neimportant.

CONCLUZII

Poţi fi sclavul iubirii! Dar necondiţionat! Trebuie să fii tu un "produs"al iubirii, adică să fi avut nişte părinţi conştienţi, cel puţin.
Cele mai multe dintre femei sunt însă sclavul lui, al bărbatului!
De ce?

Pentru că vor de la el TOTUL! Le este mult mai uşor. Aşa se aleg şi cu literatura(proastă)şi cu tradiţiile(obsesiv-plictisitoare)şi cu susţinerea întregii lumi de partea ei! Important e să vrea.
Acum, Bărbaţi.. Ei sunt sclavii iubirii, în condiţiile în care trăiesc într-un Univers feminin: Mamă-Soţie-Fică. Ei SE REGĂSESC CU TOTUL ÎN ELE.
Femeile însă...Nu!!! Doar în copii.
Avem la această tevatură reacţii general valabile, deci previzibile pentru toată lumea:

1-Bărbaţii îşi doresc să le frece "la rece" pentru că se menţin TARI.

2-Femeile ştiu că fără ele ei nu pot exista...de aceea: le vor cere, îi vor păcăli, îi vor întârzia, îi vor tria după cum le dictează nevoile sociale.
.....

Mitul androginului funcţionează foarte bine. Unul fără celălalt nu se poate. Noi am inventat: cât îmi dai ca să fiu cu tine? Şi dacă se poate să mimez că pot fi sclavul iubirii oricând. Tu să îmi dai.

Bărbaţii vor linişte, Femeile vor... ce vor ele ca să fie linişte :)

...Astfel nimeni nu va mai putea fi "Sclavul" Iubirii...că va dispărea obiectul dumnezeirii. Sic!

Iar noi IUBIM CURVA, PROSTITUATA ŞI AMANTA. E Una singură şi vrem să ne bizuim pe ea.
????????????????????????????????
Bărbaţii n-ar avea la ce visa, femeile n-ar mai avea pe cine prosti profi.
:)
Lumea s-ar stinge curând. De plictiseală.

Cred că pentru melodia asta am făcut postarea. Ar merita-o mai mulţi...dintre noi

Duminica Iubirii...

2011-11-19T23:02:00.003+02:00

I 'm all out of love, I'm so lost without you
I know you were right believing for so long
I 'm all out of love, what am I without you
I can't be too late to say that I was so wrong

I wish I could carry your smile and my heart
For times when my life feels so low
It would make me believe what tomorrow could bring
When today doesn't really know, doesn't really know

Oh, what are you thinking of...
What are you thinking of...
Oh, what are you thinking of..
What are you thinking of...

....And I need you now tonight
And I need you more than ever
And if you'll only hold me tight
We'll be holding on forever

Melancholya şi geniul lui Lars

2011-11-13T14:14:00.016+02:00

Sau întâlnirea dintre Bărbat şi Femeie
...recte dintre Pământ şi O Altă Planetă

Ingredientele capodoperei lui Lars:
Nunta lui Justine...
O femeie frumoasă, dar clasică... de frumoasă
Mirele care o iubeşte... ea simte şi rezonează cum şi cât...vrea.
Lipsa de motivaţie a ei în fata celor prezenţi care îi recunosc frumuseţea
Unul(frate) care îi oferă condiţii optime pt. nunta ei
O relaţie de-fectuoasă cu părinţii
O planetă ascunsă după soare(cum altfel!)care...se pregăteşte să distrugă Terra
Numele ei este Melancholia şi iarăşi Lars sugerează autodistructivitatea femeii
Întâlnirea celor două sexe, a celor două planete neştiute una de cealaltă dar care...au acelaşi aluat.

Ce este iarăşi surprinzător.., pentru a câta oară? ...Asocierea prostiei cu frumuseţea.
Să vedem însă, de ce ar putea fi "proastă"!

1-În primul rând, pt că are o scorpie pe post de mamă şi un gheolban cu cioc cu pretenţie la erudiţie şi sensibilitate pe post de tată. Aşa că, sunt întrunite condiţiile pentru femeia-majoritară...aceea pe care oamenii de la ţară, ştiu f.bine "de unde" vine şi cum poate funcţiona.
?????????

2-Pentru că pe partenerul de viaţă aka Bărbatul, nu-l consideră unul de "al ei", ci mai degrabă un străin. Fie vorba între noi când un bărbat iubeşte o femeie cu siguranţă nu ştie ce face, pentru că...nu-i aşa, faptele pot fi şi ele limitate. Şi nici ea nu poate fi atât de dezinteresată pe cât a auzit.
:)

3-Ignoră invitaţii.
4-Recunoaşte că trebuie "mai mult" dar nu ştie ce, alegând omisiunea: ignorând!
5-Voluntar şi gratuit îşi batjocoreşte partenerul în noaptea Nunţii. Plus că:
6-Are o grămadă de frici pe care le ascunde doar ca să le menţină...în "prostia" ei.
.....

Considerente:
Iertată-mi fie penseta în operaţia dragostei dar consider că pacientul s-a îmbolnăvit...de cauze nereale sau pentru că i S-a urcat la cap, în condiţiile în care nu ştie şi nici nu vrea...să ştie.
???????
Ce e fascinant de-a DREPTUL, e că la petrecerea Ei de nuntă e UNU recte Udo Kear care de câte ori trece prin apropierea ei îşi pune mâna la ochi.
:)))))))))))))

La fel, ea Femeia, recunoaşte: "Doar pe Pământ există viaţă", Ea aducând... Melancholya în contactul cu Pământul(Bărbatul)! Aşa că Mama Natură nu este acolo unde se aşteaptă cei mai mulţi.

Maliţios! dar pertinent: -Ce s-ar putea cânta Almanahe la nunta lor, zi tu, plină de firesc şi inteligenţă emoţională :)) ?
"Strangers in the night"
:)))))
Nu o scăpaţi!
Cine o dansează? Ea şi tatăl ei!
:)

Ieşind din spectrul fantastic al geniu'Lui Von Trier, ce mai găsim prin BLOGOSFERĂ.
:)
Spune domnişoara C .... că Iubirea nu înseamnă Cuplu!?
Nu??
Nuuu..! Iubirea dragi pământeni înseamnă D-zeu iar El iubeşte cifra1. Da....Madmoa' C!??
Este că şi El urăşte...cuvântul2? Cifra2. Zi tu? Cât de mult Face Unu, zi!
Zii...!!!!!
Sau după probabilităţile tale 1 îl iubeşte atât de mult pe 2 astfel încât "dar din dar se face Rai", sau altfel spus se va ştii cine este şefa... sau conducătorul iubirii!
:))
Zi!!!! Zi primă primitoare a Veştilor. Zii!!!!
Avem un alfabet al iubirii, dar, cum NE ARATĂ LARS.., ŞI FIINŢE CARE BOICOTEAZĂ IUBIREA, PRIETENIA ŞI SPECIA!
Mă rog, o ajustează.
:)))

COROLAR
Soarta e prea puternică, PĂRINŢII prea proşti sau ORGOLIILE CARE NE FAC SĂ NE FUTEM, semnul întrebării.
Iacătă doamnelor şi domnilor cum ne lovesc planetele născute(cu indulgenţă)chiar de noi.
Să fie întâmplătoare Melancho-lia Femeii sau a surorilor din film asociate cu realitatea noastră, cea de de toate zilele!?
Laars ştie! ..Voi nu!
:)
...................
"Pot să am o lume întreagă la degetul mic, dar ţie un alt deget...
......tu şi cu mine parcă vorbim 2 limbi străine" Astea sunt doar o parte din versuri.
:))))))
Aşa că dragilor, salvaţi, -vă:
-Credeţi sau cercetaţi?
...Tot niciuna?

„Filosofia este de fapt nostalgie – dorul de a fi pretutindeni acasă"
Novalis

Două filme ce pot înfrumuseţa şi cel mai interesat suflet

2011-11-12T12:01:00.007+02:00

Când Imaginaţia... întrece Iubirea

Sau atunci când Adevărul ia forma Raiului...şi nu fondul, aici pe Pământ.
Măcar schiţat, îl puteţi accesa..

Fie şi-o Iluzie, dar plină!

Ea are darul de a hrăni sau chiar a deschide şi cele mai înghesuite şi îmbâcsite suflete.

Dragi prieteni pentru voi:

Frumuseţea purităţii

http://www.filmepentrusuflet.net/2010/12/frumusetea-puritatii/

şi

Zookeper

Mi se pare fascinant cum comentatorii la astfel de filme...se uită ori în curul actorilor
or în viaţa lor... neputând a îmbina părţile reuşite ale unei asemenea producţii.
Bogată ţară, sărac viitor.
Era să zic sex e:)
O duminică uşoară, dar minunată vă doresc.
Şi să vă re găsiţi resursele..

Frumuseţea femeilor frumoase nu se susţine

2011-11-07T20:01:00.005+02:00

Apologia sau apoplexia întrebărilor:
Posibil răspuns pentru apariţia nenumăratelor farmacii şi bănci

Frumuseţea nu e ofertantă aşa cum pare.
Ea nu-ţi deschide, îţi închide. Are poate cel mult un capriciu.

Întotdeauna o femeie frumoasă ţine privirea în pământ...sau se grăbeşte... la ţintă fixă. Răspunsul e pe undeva surprinzător sau simplist...de simplu: pentru că, nu are libertate.
Ţinta fixă, sau "fixată" este aceea de unde frumuseţea îşi trage seva. Ea are nevoie de susţinere gratuită, are nevoie de bani, de un cadru specific dezvoltării-frumuseţii, nu inteligenţei, nu empatiei autenitce ori creativităţii... şi nicidecum dezvoltării sau menţinerii spiritului civic. Şi atunci la ce e bună frumuseţea femeilor?

Dacă ele însele nu pot fi recunoscătoare atributelor dumnezeiesc-binecuvântotoare? ...Decât pentru a răspunde cererilor tuturor genurilor aparenţelor?
În afara privilegiilor Hoţilor de frumuseţe...care îşi acordă dreptul legitim de a le poseda şi a le rândui/întreţine după bunul plac? Profitând că pot alege fără prea mare efort... păstrând totodată foarte bine aparenţele şi miracolele sărăcind misterul? Şi asta în defavoarea lor??

Altfel cum ar mai putea să fie triste femeile frumoase? Colivia se păstrează cu ajutorul bisericii şi legii nescrise matrimoniale, copii născuţi, conferind pojghiţa subţire a unei bucuirii mult prea limitate pentru manifestarea deplină a autonomiei unui suflet socialmente liber!?
Să fie igoranţa şi ipocrizia de zi cu zi reţeta de succes a trecerii suave prin această viaţă?
Ori privilegiile privitorilor de orice fel, cunatumul optim sufletesc necesar al propriei existenţe? Să fie recunoaşterea profesională îndeajuns de morală pentru sustragerea perseverentă de la cele mai simple şi fireşti întrebări... ale unei zile senine şi repetabile?

De ce frumuseţea unei femei nu poate fi susţinută?

Deoarece este aprioric...Obiectul Iubirii. Al unei Cerinţe fundamentale(?) care, nu poate fi îndeplinită, iar recunoaşterea ei în acest caz aduce durerea: difuză! Iată care este statul sau statutul condamnabilei măritatei(?)sau nu...al femeii frumoase. Cum este să fii oportună într-un sens, iar tu să fii obligată să fii mântuitoare(pentru oricine)?
Iată ce copleşeşte! O pălărie atât de perfectă astfel încât ea devine non-sens pentru ambi angrenaţi. Iată de ce nu poate efectiv intra în viaţa socială!
Iată de ce nu are pregătirea necesară. Lăsată să emane emoţii, miracole şi senzaţii. Imaturitatea unei societăţi pierdute o forţează să rămână aşa. Doar atât!
Spre satisfacţia ei şi a celorlalţi din jur! Dar satisfacţia sau capriciul nu este totuna cu libertatea sau mulţumirea de sine. Decât dacă o parcelezi şi Îi OFERI CE-ŢI CERE!!!
De aici şi mulţumirea imberbă şi de prost gust uneori, cu ceea ce are!

Ea rămâne blocată în predispunerea iubirii, şi bineînţeles cu dispreţ faţă de falus! Curios-maliţios spus...dar societatea asta după 2000 de ani nu este pregătită pentru "odihna cărnii", ea trebuie să plătească şi împotriva firii ei pentru liniştea...în cele din urmă, a sufletului. Provocarea şi competiţia sunt termeni care mai mult incită nişte jumătăţi de spirite decât să poată face să GÂNDESCĂ.
Femeile frumoase sunt făcute pentru a fi "date", deşi în aparenţă conferă doar bucuria de a fi "luate". Satisfacţia la unison trăită... ca ea este Mama Natură face mai mult victime... decât să ajute la consolidarea speciei, iar faptul că Statul, Biserica şi legile îi conferă senzaţia de supremaţie, nu fac decât să-i dea forţe limitate generatoare de mari frustrări, în perspectivă.
O simte foarte bine la angajări, la concursuri, în rolul de mamă samd.
Faptul că DECIDE cine stă sau nu în apropierea ei este acelaşi lucru, asta în pofida numeroaselor avantaje unu contra unu, însă doar atât, şi ea simte asta.
Nu are autoritate, şi nu luăm în calcul deloc funcţiile de manageri sau patron. Deloc. Părinţii aproape că au stigmatizat-o în "rolul" ei de a da "din gură" sau "coate".
Secundaritatea, neesenţialul dor al naibii de tare...dincolo de orice nivel de perspicacitate sau la prima vedere de originalitate. În celălalt rol al ei, de seducătoare ştie că bucuria este de scurt moment. Iacă-tă!

Faptul că aşeză lucrurile pe făgaşul lor firesc a devenit superfluu.

Participă la construirea şi dezvoltarea Omului...dar părinţii încă se mulţumesc să o menţină afectuoasă, ca să mângâie acţiunea, dar, doar atât: dincolo de orice pedagogie...
Să revin acum. Iată de ce frumuseţea nu îţi deschide, ci închide: sutele de piste pe care... Viaţa, ţi le oferă cu generozitatea aidoma unui uunuc. A unuia însă de multe ori atotştiitor.
Urătele nu au privilegiul ăsta, ele rămân măcinate de aceleaşi nenumărate dezamăgiri, în speţă de DECIZIILE MAJORITARILOR: Sex Appeal-la vedere!! Angajare imediată-în orice! Dorinţa să plutească, Ea!

Aşadar, nu poţi să primeşti moştenire plantaţii de canabis pentru bucuria altora!!! Iar tu Frumuseţea să te bucuri că eşti proprietarul terenului viitor deposedat! Actual traficant! :)

În altă ordine de idei Femeia frumoasă este păstrătoarea valorilor masculine dobândite. Ea nu vede mai mult. I s-a dat construcţia şi creaţia... Lui. Păcatul este însă mulţumirea sau răzbunarea!

EA NU VEDE. EA ESTE ORBUL CARE ACŢIONEAZĂ. PESTE BĂRBAT DAR ÎMPOTRIVA EI.
Morala?
...din somnul cel de moaarte...prin care na na nana...ştiţi şi voi!:)
Ea este precum un fotbalist în relaţia cu fanii! Trebuie să-şi manifeste "talentul" detaliat decolteiat:) În rest, pe nimeni nu interesează ce mânâncă sau cât doarme.
Ei o aşteaptă să devină disponibilă:pentru ei. Strategiile sau minciunile frumoase trec însă prin impas.

Vivat aparenţele şi momelile! Să arate însă foarte bine şi scumpe.., altfel nu ne am mai putea manifesta sau respira, cine ştie!
...
Vă aştept cu întrebări sau alte paradigme.

MORE THAN LOVE...

2011-11-06T13:20:00.005+02:00

Oriunde v-aţi afla Steve Lukather, Mike Porcaro, Simon Phillips, Josep Whilliams, David Paich...vă iubesc

Mai presus de noi...de îngeri...de iubire. Enjoy Robbie... You deserve

...more than feelings

...more than words

Societatea noastră cea latentă

2011-10-30T08:36:00.003+02:00

Aşteptarea...ca o boală sau lupta nevăzută cu E-urile vieţii

Însufleţirea noastră cea de toate zilele, cancerigenă...

Ne luptăm cu răul, ne luptăm cu binele, ne luptăm cu aparenţele, ne luptăm cu regulile.

Luăm de-a gata cuvintele, primim cu entuziasm sentimentele, acceptăm necondiţionat complimentele...

Aşteptăm pe ascuns plăcerile, aşteptăm foarte siguri avantajele şi aşteptăm neîncetat manifestările altora:pentru nevoi oferim, pentru diverse temeri ne închidem mintea şi sufletul cu un simplu click.

Simulăm, disimulăm, provocăm şi lăsăm totul să curgă....

De ce?

Pentru că fiecare ştim ce vrem, tocmai pentru că nu ştim şi nu putem să aflăm.

INIMA e moartă tocmai pentru că acţionează făţiş... exersată poate de sute de ori în faţa socialului, a insului constrâns.
De la El aşteptăm ucigând încet...dar sigur frumuseţea, creaţia, construcţia implicit DRAGOSTEA.

Nu am fost instruiţi în faţa Cifrei 2 sau în faţa Iubirii a ceea ce înseamnă respect.

Respectul reprezintă în faţa fiecăruia o biblie sau o minune căreia trebuie să te închini doar făcând ceea ce fac alţii. Iată prostia... Iată entropia! (Norocoşilor-de-moment)

Mai departe: Credem şi ne încredem orbeşte în muncă şi responsabilităţi.
Aşa că:
Iată adevărata faţă a acestei Societăţi bolnăvicioase cu indivizi sexy, cultivaţi, inteligenţi şi oneşti, unde ghilimelele nu-şi au rostul!
Doar aparenţele trebuiesc hrănite pentru a ne menţine la aşa zisa linie de plutire a existenţei de zi cu zi.
Trăiască creditele şi băncile şi cei ce "pot da"orice, pentru satisfacţia tuturor mecanismelor formate şi respectate cu sânge. Acolo unde, sângele reprezintă dispreţul, ura şi lehamitea continuă.
....Şi mai ales "educatorii" cei ce învaţă a fi ascunse foarte bine pe premisa prostului gust a ivirii Speranţei!

Câţi oare...?

2011-10-18T17:09:00.005+03:00

dintre noi nu au fost sau sunt nişte actori grăbiţi?

Câţi nu vor să-şi joace rolul învăţat?

Acum, depinde cine vrea pe scenă... şi cine în culise.

Mie unul mi se pare mai interesant să stau în culise şi să ies pe scenă numai atunci când ROLUL am cu cine a-l interpreta. Şi iar:

Reuşeşti să "joci" cu adevărat numai atunci când ai învăţat Lecţia în Iubire:
creşterea, descreşterea, acceptarea, înţelegerea mecanismelor... sau iertarea.

Dar un actor? El vrea să joace cu tot dinadinsul... Are pentru cine, are şi de ce. Foarte bine aş răspunde, însă, eşti pregătit dragule actor şi pentru preţ?
Pentru acela pe care nu-l vezi şi nici nu ai fost instruit sau învăţat?

Asumăţi-l! Ia-L, acceptă-L!
Bine, acum orice bipedist se mulţumeşte cu Clipa! Ce să zic...La mai mare.
:)

Iubirea,nu se joacă,se simte şi se construieşte.Dincolo de condiţii şi orice tip de pre/dispoziţii.

Ce argument?

Giurgiu-Urbea imbecilităţii sau a mediocrităţii absolute!?

2011-10-14T11:14:00.005+03:00

Deşi pare şi sună dur, o asemena caracterizare dincolo de percepţia oricărui individ giurgiuvean sau nu, este foarte adevărată! Chiar dacă muulţi cochetează atât de seducător cu subiectivul încât cred că şi alţii... pot fi la fel. Fals.

Giurgiu: o comunitate de surzi şi muţi! Un loc foarte periculos!
???
Aşa ne-au văzut personalităţile mediatice naţionale în urma multitudinilor de evenimente, într-unul singur(nefiind nevoie de mai mult) din ultima vreme şi care...întâmplări s-au putut contabiliza cu ochiul liber, chiar şi cu unul neavizat..

La Giurgiu, MEDIOCRITATEA aşa cum e ea cunoscută în economia poporului ăsta, este la ea acasă. Cele două curve, Serviciile militare poliţieneşti şi de graniţă cu cele oficiale ale Primăriei şi CJ, se înţeleg din instinct pentru a duce la îndeplinire "planul"diabolic al pierzaniei.
Din astea două au ieşit numai copii bastarzi... şi continuă să iasă!1! Fără ca vreo singură... MINTE să poată "dori", să poată "ridica"ori să construiască ceva pentru comunitatea de care aparţin.

RUŞINE!

Oamenii, cu copii cu tot îşi trimit "delegaţii" spre capitală sau spre alte zări sănătoase cât de cât economic. Aici a rămas TĂTUCUL-ILIESCU, care şi-a creat un cadru perfect intact şi intangibil, selectându-şi în amănunt oamenii, pentru... a-şi creea o echipă care să nu permită efectiv vreun sprijin străin din afară!
Da aţi înţeles bine: Involuntar!

Aşadar nema investitori, nema oamenii valoroşi şi un Nu-Categoric oricăror idei novatoare ce ar veni să susţină vreun proiect sau vreo investiţie profitabilă pentru tinerii comunităţii, pentru cei ce ar lua în calcul stabilirea liniştită într-o urbe, care, ar conferi un minim de decenţă socială şi culturală.

Lehamitea este instalată de mai multă vreme la Giurgiu iar oamenii gândesc şi iubesc(respectă) în consecinţă. Toţi aşteaptă rudele din străinătate, copiii din Bucureşti sau părinţii de la ţară să-i poată susţină.

Ăsta e giurgiuveanul un arhi-suficient de condiţia oferită de autorităţile locale. Mai grav e că nimeni nu poate lua atitudine în vreun fel: atât de mult s-a cultivat de către autorităţile locale şi judeţene sau rudele acestora IGNORANŢA ŞI RESEMNAREA!

Ca această mămăligă să explodeze a trebuit ca nişte Căcaţi-cu-Ochi să linşeze un copil american! Semn că ,indolenţa crasă&ignoranţa au atins cote alarmante d.p.d.v. al civilizaţiei, minime. La limită cu sălbăticia, prostia şi inconştienţa!

Paharul s-a vărsat şi a lăsat să se vadă ce le curg prin vene tinerilor de aici: o otravă care, se scurge de la înaintaşii, de la părinţii lor...de la aşteptările acestora.

A te face frate cu dracul...să-ţi vezi sacii în căruţă nu este o atitudine care lasă să se întrevadă o sănătate sau o siguranţă cât de cât mintal-familială SAU o conştiinţă cât de cât acceptabilă...pentru tine-bă: mulţumitoare! Zevzeci cu faţă umană.

Ce e drept este că atitudinea-girgiuvenească, a transpărut zilele acestea priin toţi porii. Comentatori politici, analişti de marcă şi-au pus mâinile în cap la propriu şi la figurat când au văzut sau au auzit: cum se pot comporta instituţiile statului şi reprezentanţii lor de la Giurgiu!
Am ajuns de râsul Lumii! Exact unde ne-a dus conducătorul stimat. Pentru pavele şi băncuţe.Scopul adevărat a ieşit în sfârşit. Mâncătorii de mici şi urmaşi au fost devoalaţi!

Cum să laşi unul siluit!!! cu orele să stea ca prostu'????

Cum să linşezi un sportiv american ce vine să apere culorile oraşului în care tu ori vegetezi ori o inseminezi pe una descărcându-te pe o alta?

Cum tu ditamai Spitalul să-l tratezi pe ăla ca pe un drojdier de'franţescu sau buligea?

Cum să simulezi compasiunea când anii întregi ai dispreţuit tot ce ţi-e străin de aceste locuri? Bă!!!!!!

Cum să nu L cunoşti pe Butoane când însuşi numele şi apelativul-dorit trădează atitudinea predilectă A ORICĂRUI CETĂŢEAN GIURGIUVEAN?
??????????

Asta este o consecinţă firească a tuturor firelor, a oricăror evenimente petrecute aici în ultimi 50 de ani. Ne mai trebuiesc încă o sută de ani să ne adunăm, să vorbim ce ar fi bine şi ce ar fi frumos să clădim pentru copii noştrii.

Restul?
Imbecili, retrograzi, crescători de animale şi bipezi.

Condamn ipocrizia, indolenţa, ignoranţa şi prostia tuturor conducătorilor de instituţii giurgiuvene şi pe părinţi. Ei văd aceeaşi continuare a lucrurilor.
Iacă-tă, blestemul v-a ajuns. Chiar dacă n-o să vă deştepte că n-are de ce, v-a arătat: Cine şi Cum sunteţi: Aleluia sau Amin! Alegeţi..

:)

Duminica Iubirii...

2011-10-09T15:39:00.002+03:00

"Prefer femeile pentru că au asupra primilor avantajul de a fi mai dezechilibrate, deci mai complicate, mai perspicace şi mai cinice, fără să mai vorbesc de acea superioritate misterioasă care îi conferă o sclavie milenară"
Emil Cioran

"În general o femeie părăseşte un bărbat pentru alt bărbat, în timp ce un bărbat părăseşte o femeie din cauza ei":)

Cele două greşeli mirifice: adulterul & prostituţia

2011-10-07T22:35:00.009+03:00

Cum să poţi contracara adulterul?
Sau prostituţia?

Dacă la prima nu putem nega "trambulina" pentru sărit gardul, la cea de-a doua nu putem anihila Misterul, el îşi trage seva din "blocarea în căsătorie"

Şi să începem cu Adulterul.
Cum să poţi sta cu mâinile încrucişate când ştii că atâtea mii de suflete stau încătuşate şi obligate culmea! ca naturaleţe ori pornire interioară sau datornică, ca ... fiecare să-şi iubească partenerul, până la sfârşitul contractului?

Iată de ce s-a strecurat ca şi soluţie "căsătoria din dragoste"(?)
Când ea, e mai repede o "poluţie" recte o substanţă care deversează în urma unei fireşti depresurizări, decât o unire responsabilă şi sinceră între sensibilităţi şi slăbiciuni.

Câţi dintre voi nu cunosc oare avantajele unanime ale adulterului...şi recunoscute pe alocuri, a acelora care aleg statutul de ori ori: ori mulţumit şi împrospătat, ori dezamăgit şi salvat!

Acum, cum să poţi nega sau anihila Prostituţia...
Când ştii că un El, întotdeauna va vrea mai mult, şi pentru că cea de lângă tine în speţă mai orice femeie, îl va "încadra" sau "conduce" pentru o anume normă-de iubit ori pentru momente de pură naturaleţe şi de manifestare a plăcerii?
Astea, plăcerile, au şi ele dramatismul lor şi un anume timp cronometrat în funcţie de dispoziţie sau merit, şi de la care, sistemul bine pus la punct de-stat al femeii, nu poate fi dislocat astfel încât să se poată iniţia o altă ordine a simţirii în doi.

Altfel spus o "dragă" va ŞTII cu siguranţă că: îi dă ori prea puţin, ori când vrea el sau când îl apucă pandaliile...alea NEEXPLICITATE. Şi asta e valabil pentru aproape un întreg mapamondul, sau mă rog, unde nu e, se încearcă evitarea. Deci...? E totuna!

Aşa că dragilor...fără echivoc durerii existenţei fenomenului-Prostituţiei, i se opune doar o vorbărie care are menirea de a se înţelege(???) ori că nu e moral ori că nu e cuvincios! Iar aici, ştim cu toţii: i se mai spune interlocutorului că "nu este în ordine".
Fireşte aici vorbim de o ordine prestabilită în care mai departe de statutul de jetoane ÎNCĂ ne este foarte greu să trecem. Important e să "ne dăm" sau să "ne impunem", şi asta arată o SĂRĂCIE. Da, firesc devenind astăzi... să nu aibe cine să ne-o arate!

Mică dar consistentă concluziune:
Cum să stai într-o căsnicie foarte serios şi să te ocupi de lecţii cu copiii şi de umplerea burţii şi organelor, când ştii că adulterul feat prostituţia, au milioane de adepţi? O grămadă de profitori şi buni samariteni?
Cum să nu te oftici când ai auzit de "căsătoria din dragoste" iar tu... săracul, şmecher, responsabil sau simplu şi plătitor de orice.., ştii doar de un coit de rutină care în prealabil s-a numit "pasiune"? Dar, nu ştii cum a dispărut! Şi de ce te-ai chinui s-o întreţii dacă ai numai piedici sau partenerul nu dă semne de importanţă inteligibilă ori naturală, de la mama de acasă?

Mic corolar
Putem şti sau învăţa orice, ne e imposibil să cuplăm munca şi plăcerea. Dar libertatea cu iubirea? Lubricitatea le-a venit de hac. E de nestăvilit şi de neînţeles!
Suntem mici şi gălăgioşi. Ne vrem drepturile ulterior peste celălalt. Asta la adăpostul ignoranţei şi a muncii concomitent. Şi mai credem că este totul în viaţa asta.
Ne aruncăm fără colac să iubim copiii şi animalele, de preferinţă mici, pentru a scăpa de dezideratul ca o ghilotină: Căsătorit-din dragoste!
Bond. Gheorghe Bond.

Pentru Gavroche şi Cosette

Ceva-ul nedefinit sau Dumnezeu...

2011-10-06T13:49:00.006+03:00

Există la aceste două specii distincte ale lui Dumnezeu, un Ceva anume, un Ceva ce face să vibreze toată fiinţa din rărunchi. Nu o vezi, dar o simţi pentru o clipă. Nu ştii când apare, nu ştii când dispare, e ceva între zâmbet şi atingere.
Există un Ceva care dincolo de ridicat şi coborât îţi arată calea spre nemurire şi izbăvire. Cred, este Încrederea, care are capacitatea să te înfrumuseţeze de aşa fel încât chiar crezi că o poţi realiza.

Acum, mântuirea chiar dacă în realitate e un termen ce vine să-ţi propulseze doar câteva idei şi sentimente, provocându-ţi prea multe nebuloase pe care de fel te mulţumeşti să le simplifici, ea, mântuirea...te poate preschimba în acel Ceva hrănit de nici unde, cu speranţă şi credinţă şi pe care... nicicând nu te-ai gândit că poţi ajunge!

Există uneori în viaţă Miracolul! Pe bune! Acesta are darul şi capacitatea reală, RE-A-LĂ de a surclasa IMPRESIA!
????????????? (Aminte impresioniştilor şi visătoarelor!)
Şi anume acela ce ţi se arată şoptându-ţi: -Nu te vei mai uita, nu vei mai pierde timpul cu atenţia, ştii?
-La podoabe, la ce mănânci, cât te încadrezi, cât surprinzi sau cât enervezi norma sau normalul.

Şi iarăşi, există uneori CEVA-ul care îţi şopteşte:-Vrei să scăpăm de banalul şi previzibilul cotidian?
-Uite, eu îţi dau o porţie de ÎNŢELEPCIUNE, vrei? Văd eu că ai o farfurie întreagă, nu ştiu cu ce e... dar are un gust... de merge la inimă, uns.
Mai Există uneori în viaţă o asemena dispoziţie astfel încât ea îţi aduce doar senin, frumuseţe, încredere şi speranţă, şi astea nu clădite pe iluzie. Culmea!!!
Ce te faci însă când constaţi că a fost un simulacru, o simulare? Ca la bac!
Oamenii cred că merg, cu aşa ceva. Să ajute simularea la întregire, să ajute simulacrul la adunare, la întregire, la percepţie şi nu la deraieri mici şi/sau convenabile?

Acel "Ceva"mie mi-a intrat în fiinţă cu o mângâiere şi o îmbrăţişare dumnezeiesc-extraterestră, iar în timp am constatat, cu neuronii mei mei nervoşi şi frăgeziţi că?...cu aceste jumătăţi de "credinţe" nu mă împac. Nu le cred.

Da.Mă doare.Dar doare acel CEVA ce nu îl văd, Nu ştiu ce E!
Habar n-AM. Nu e dragoste, nu mă iluzionez, este acel Ceva ce nu că îţi apropie nemurirea, nici nu îţi confirmă că eşti viu. Nu îţi arată nici măcar Miracolul, dar, îţi lipeşte totalmente DUMNEZEUL pe care cred oricine îl caută, fără a-l dori sau chema..
Este acel Ceva-ca-superlativ care VEDE iertarea, VEDE bucuria, VEDE inocenţa şi înţelege acest mecanism al vieţii pe pământ...pentru că: nu-l poţi ignora.
Chiar dacă "inima"nu o vezi sau cu durerile te înveţi, dar eşti obligat de Dumnezeu(sfinţii părinţi)să-ţi vrei ŢIE binele:de la tine el porneşte, şi nu invers dezamăgiţi ai pământului!

Există lucruri frumoase sau superlative într-adevăr, dar Cine ni le udă? Cine ni le întreţin? Cine le vede?? Cine... le mângâie ca să crească? Cine şi de ce iubeşte?
IATĂ ÎNTREBAREA.

Muzica: Ion Cristinoiu Text: Roxana Popescu- Îngerul sau nemuritoarea Mihaela Runceanu

Ce noroc avem. Ne plac răspunsurile

Paradox sau Adevăr...

2011-10-05T21:32:00.010+03:00

De câte ori îl ascult pe Bruckner concomitent mă zburleşte realitatea înaintaşilor şi... planurile cele mai sensibile ale postdecembriştilor.

Maculatura sufletească se răspândeşte cu o dezinvoltură maniacală în sufletul... greu încercat al românului. De ieri, şi de azi.

Ce rămâne?...Nu dragostea!!? Şi asta pentru că...nu mai are cine să-i poată stăvili forţa entuziasmantă a diluării.

???

Săracă naţie fie vorba între noi...
Vă dau voie să vă ţineţi bine de scaune.... şi de sentimente, de pe un(u)a din două sigur veţi cădea. :)Dar, aveţi grijă, s-ar putea să nu le mai prindeţi.

Ps:
Bine că Speranţa e o curvă muult prea cosmopolită pe lângă celelalte.
Aşadar rămâne....Muzica. Ea uneşte toate limbile, trăirile sau dispoziţiile.
Să nu credeţi că scapă cineva fără "a asculta"!
Condiţie necesară

Roboţii prejudecăţilor versus Frica de iubire

2011-09-23T21:45:00.011+03:00

Preferăm să etichetăm bucuroşi-frustraţi în sec.21 ca: "prostii" sau "li se scoală".... manifestările Iubirii, decât să înţelegem în al 12-lea ceas că educaţia puiului de om nu se face "după ureche" sau după poveţele lu' ţaţa Leana care, acum, poate să fie chiar şi judecător

În primă şi în ultimă instanţă, viaţa ia naştere precum raza de soare: într-o nanosecundă, atunci când încerci să controlezi bătăile aripilor unui fluture sau te întrebi de ce câinii dau din coadă cu putere şi te privesc admirativ? Este acelaşi lucru cu torsul pisicii: toarce, pentru că şi ea simte CHEMAREA. Atunci... viaţa îşi dă tributul, însufleţind ca într-un Cor Universal întregul mecanism viu.

Aşa se face că omul după două mii de ani "nu ştie"ce este viaţa: el o substituie (încă)involuntar unor înşiruiri de automatisme cărora li se închină Sfântului...invizibilului instinct de supravieţuire. Mai repede "este pregătit" şi se "antrenează" pentru ea.
Omul nostru, a învăţat de la predecesori capcanele, avantajele, slăbiciunile şi diferite tertipuri(cu inteligenţă!)pentru a obţine cele necesare şi de trebuinţă doar propriului corp sau propriei familii, ABERÂND ştiinţifico-dramatic în dreptul CELUILALT. Nevoia de se îmbuiba, de a fenta moartea, de a nu se îndepărta de cele lumeşti şi din "rândul lumii" fac în continuare destule victime în rândul abonaţilor trişti ai cimitirelor, precum şi în dreptul celor care vor să meargă mai senini cu metroul.

Individul nostru nu învaţă pornind de la el. Este încă Marele Perdant în faţa obiectului său de care, este indispensabil legat, precum victima de călăul atotputernic. Chiar şi în dreptul iubirii: obiectul ei-Femeia, consideră a fi venit timpul răzbunării pe....METODELE arhaice ale PROSTULUI crescut de Mamă-Biserică-Stat!!!
....
Atitudini formate-la întâmplare mai repede decat dumnezeiesti, precum tandreţea, mângâierea şi chiar pipăirea sau atingerea "iubirii", (a evenimentului-suprinzător numit-Iubire) par să se desfiinţeze într-un cadru organizat, reglementat şi dirijat! De cine?

De acelaşi "mental colectiv" bolnav, de a afla răspunsul în faţa celuilat.
Asta ne arată fără echivoc cum că oamenii în contiunare se fut la întâmplare, iar căldură simpla a apropierii nu se poate traduce decât.... în termenii paraşutaţi şi paraştiuţi ai "capacanei milenare" cunoscuta si sub numele de <şiretlicul speciei>

Iar MAJORITATEA/TURMA chiar intelectuală??...Ce face? Îşi perfecţionează discursul! .....
Nevoia instinctual-tradiţională a făcutului de copii este net superioară iubirii, a respectului(?) şi a înţelegerii lucrurilor cele mai sensibile şi cele mai dureroase.

Frumuseţea, Naturaleţea manifestării bărbatului in societate sau a femeii au ajuns la cota maximă a absurdului, la un soi de cataclism otrăvitor mondial, în mare parte pentru că se ascund şi se feresc, deoarece se doresc orbeşte!!!

Nu există pur şi simplu:"a învăţa" sau "a respecta"... DE CE? Pentru că trebuie să rămâi robotul bisericii şi să asculţi placa cu iubitul aproapelui, întocmai ca să rămâi un PROST-SADEA dar cu foarte multe cunoştinţe!!?? Ori cumperi, ori minţi "ce trebuie"! Iată de ce nu prea avem oameni pe lângă noi. Avem doar 1 şi 2(femeia). Dorim diversitate, mister, diferenţe, dar unde să-i găseşti, să...le găseşti? Peste tot e un "el" şi o "ea", şi încercăm să tragem de chiloţi, pardon de elastic poate nu se rupe.
Interzicerea, ipocrizia, limitarea cu bună ştiinţă sau omisiunea capacităţilor de DESCHIDERE, atrag de la sine în acest secol: frustrare, răutate gratuită şi senină, muultă prostie, şi de asemenea un voluntariat fericit al depresivilor inocenţi nevoie mare. Eu unul, m-am săturat de mediul rural, urban, real şi virtual. Câteodată ne-adaptarea la imbecilitatea regulilor citadine îţi dau un mare damf de fericire, important rămâne să ţi-o re-Creezi.
Pentru Gavroche şi Cosette.

Joker

2011-09-21T21:37:00.004+03:00

Nu vă jucaţi voi pe cât aţi vrea...să vă jucaţi cu voi înşivă şi din când în când cu ceilalţi.
Nu vă iubiţi voi pe cât aţi vrea să fugiţi pentru a fi mulţumiţi.

Nu că n-aveţi atâta mister cât să vă asiguraţi ne-simţirea odihnitoare, ci, nu puteţi înţelege iubirea pe cât aţi vrea să vă bucuraţi de libertate şi de gândurile bune...marginalizate.

Nu zicem “nu”: trăieşte cine merită să trăiască, să plătească preţul meschinăriei ori iluziei...neconsistente,şi deci necredibile.

Realitatea face victime colaterale, Preţul coconului, al ne-deranjării este pe măsură :el asigură un egocentrism fad şi neproductiv...sufleteşte. Altfel spus cunoştinţele nu pot substitui legile nescrise ale inimii, aşa cum inteligenţa nu poate escalada suma tuturor micilor nefericirii de peste zi.

Regulile bine învăţate sau asocierile fericite ale sinapselor pot duce cel mult la satisfacţii garantate. De mică durată... Dublaţile!? Dar, ele se vor sfârşi că nu aţi avut destulă benzină.Sau inocenţă sau credinţă, ziceţi cum vreţi.
Doamnelor şi domnilor o Voce

Eu, tu, noi? Marea. Ea...

2011-09-17T23:12:00.005+03:00

N-am plâns aşa de la Puricele.
Cine, a spus că tristeţea nu e înălţătoare?
Cine a spus că viaţa nu este Marea? E drept, unii nu o simt şi nu-i poţi condamna vânturaţi în plin praf de stele.
......Jumătăţilor, de măsură!

Eu când ajung la ea o sărut.
Meduzele, vântul, valul, săratul, înotul? Şi nisipul ce amăgeşte...

Totul!
Marea, o iubesc! Îi dedic lacrimele mele şi toată tristeţea asta tâmpită, dar... fericită.
Reîntorcându-mă la muzică ea este cea care reconciliază inima cu iubirea, slăbiciunea cu dumnezeirea, chiar şi lacrimile cu fericirea şi libertatea. Aici unde subiectivitatea, trebuie să aibe un cuvânt mic de spus. Dar...

piesa asta am găsit-o la Celestine pentru care ţin să-i mulţumec din suflet, m-a încântat

Mă minunez cum o fiinţă aflată lângă mine acum, poate să ridice lăbuţa şi... să se aştearnă cu atâta dragoste.
....o mores

Întrebarea?A văzut-o cineva?

2011-08-31T09:54:00.006+03:00

...mai are cine?

"Specia umană parcurge momente de restrişte. Bărbaţii opun obstacolelor şi transformărilor tot mai puerile coitul, femeile le răspund pe măsură:dezgolindu-se pentru a reuşi...în sfârşit să-şi ia revanşa. Părinţii jubilează(??), copiii visează, adulţii se împăunează. Echilibrul? Nu contează. Plăcerea născută din dezechilibrele de la tot pasul crează tot mai falsele premise"

Ce mi se pare frapant astăzi? Sau a fi... fundamental la momentul ăsta în care omenirea trece prin (alte)momente...denumite generic de "criză"?
Este împărţirea speciei pe functii, bărbatul versus femeia şi anume: cât de perfect pot fi manipulaţi şi cât de mult pot fi aţâţaţi unul împotriva celuilalt.
Hmm...să fie aşa cum zicea proful de filozofie dom' Stavarache o obsesie? Da! O obsesie ce mi se pare a fi primordială prin doza nocivă de repetabilitate pe care mulţimea o ignoră, prea ocupată să se întreacă în nenumărate obişnuiţe şi dependenţe.
De ce ar interesa pe cineva că specia asta a noastră trece prin nişte schimbări radicale...?
Dacă multora li se pare o simplă trecere prin cotidian, în schimb, mie îmi pare că viaţa în profunzimea ei se sedimentează şi se aşează în funcţie de comportamentele şi atitudinile ce nu încetează de a ne modifica zilnic deciziile si caracterul fiecăruia. Dacă cei mai mulţi avem impresia că "o ducem înainte" cu visările, pretenţiile şi cu perspectivele noastre strategice sau premeditate, în schimb eu nu preget să afirm încă o dată că...ceea ce faptic ducem la bun sfârsit este cauzal si deopotrivă o consecinţă a ceea ce suntem şi am fost formati. Aşadar OBLIGAŢI ŞI FORMATI!
Nu poţi fi "obligat" să foloseşti aceleaşi veşnice tertipuri pentru a copia un exemplu prost şi nociv pentru tine, şi tu să n-ai habar şi să mai spui că eşti "altfel", că eşti "original"şi că vrei pe Dracu pe Lacu samd.

Iată de unde vine chinul, neîncrederea, speranţa... ca pe un colac de salvare ce, îşi aşteaptă cuminte şi disperat viagra ce nu mai vine! Este un vertij dătător de pastile de optimism...şi atât! Ne minţim cu invenţii creaţionale şi cu fapte anacronic necredibile în cele din urmă. Continuăm să credem că minciuna frumoasă mai poate face minuni!? Fals! Viaţa este o înşiruire de tehnici, tactici si sisteme cu precadere educationale. Totul însa are la baza credinţa si educaţia întru iubire.

Suntem la sfârsitul unui capitol ce a expropriat iubirea şi tot ceea ce poate înalţa şi consolida Ea. Cu fututul universal am omorât respectul ce n-a apucat să se întrevadă în desăvârşirea rolului său. Am ajuns la momentul mecanicist al făcutului banilor şi al satisfacerii pe orice căi a celuilalt. Dar vai! Nu putem inventa o minimă stabilitate aşa cum nu putem exonera vechile sisteme împlantate în "sângele" nostru sau dacă vreţi în automatismele obişnuite ale culturii poporului, din care facem parte.
Funcţiile barbatului şi femeii sunt boicotate de animalul social, de fricile cumulate şi ascunse spălate de ipocrizie, dar nu atât cât acestea să nu-şi arate adevarata faţă necruţatoare. Fiecare, se agaţă de INTERES precum Fecioara Maria de Isus! Mult prea puţin însă pentru a putea fi recunoscuţi, şi deci luaţi în calcul, în serios pe drumul mult trâmbiţat de biserică şi stat: al satisfacţiei simple, premergator mântuirii sau dacă vreţi simplist spus al înţelegerii nedătător de frustrare. ZILNICĂ. Uitaţi-vă la toţi ceilalţi de lângă şi veţi putea recunoaşte semnalul meu, seamănul.

Excepţiile? Re...divivus. Vă iubesc! Unde sunteţi!!!....
Probabil faceţi mâncare sau vă pregătiţi de plecare. Astea ar fi cam tot ce a mai rămas în secolul ăsta?? Poftă bună...la timp liber.

Ce lipseşte?Contrazicerea, discuţia amplă. De Ce?
NU NE MAI SUPORTĂM. De ce?
Ştim FIECARE ce vrem şi ce putem. Lumea, mapamondul...trebuie ţinute bine, trebuie să vreţi ceea ce vreţi. Adică NIMIC sau "aceleaşi lucruri". Iată nevroza!Sau dacă vreţi Marea Plictiseală...Era să zic Marea dezordine amoroasă:) Dacă sex nu e nimic nu e.:))
Trebuie să impui cuiva când trebuie făcut ca să-l ţii lângă tine. Sexul e animalul liber care s-ar putea transforma în iubire. Lui îi trebuie cuşcă. Şi pentru asta statul şi-a dat proba perfecţiunii desăvârşite în formarea sexului feminin.
Hip Hoorayyy..:)))

Can you hear me...

2011-08-27T12:17:00.002+03:00

"Can you hear me, can you hear me
thro' the dark night, far away,
I am dying, forever trying,
to be with you, who can say.

We are sailing, we are sailing,
home again 'cross the sea.
We are sailïng stormy waters,
to be near you, to be free.
......Oh Lord, to be near you, to be free"

Cum poate exista Dumnezeu pe Pământ iar El să fie văzut sau simţit oriunde... încă mi-e foarte greu să accept chiar dacă e foarte uşor de mirosit. Şi asta din cauza faptului că a apărea şi a dispărea mi se pare de prea puţină consistenţă.
Nici măcar o premisă esenţială de apariţie a misterului, de a-l lua ca tovarăş sau model.

Adevăratul, verificabilul, singurul Dumnezeu este CUVÂNTUL.
Cu el să faci paradă NU ŢINE. Iată sursa blestemelor.
Nu este susţinut de talent pe cât de emoţie, acolo cuvântul devine Dumnezeu, bineînţeles şi molipsitor.

Nu mai intraţi în cantonamente morale.
Nu faceţi nici cât o ceapă degerată deşi rezonanţă daţi cât un fulg doar mediului familial. NU SE PUNE.

Ura dintre sexe. Între gargară şi nesperanţă!

2011-08-23T08:15:00.013+03:00

"Unii beau din fântâna cunoaşterii, cei mai mulţi fac însă gargară....
Cercetătorii n-au putut găsi nici astăzi locul binemeritat şi repudiat al gargarei.
De ce? Fiecare s-a săturat de adăpatul apei biblice de izvor, acolo unde...staţia de epurare dumnezeiască, arată semne vădite de uzare, chiar şi acolo unde ea a fost de abia născută. Făcută pardon."

În conformitate cu zicala care spune că mersul la biserică nu te face credincios precum pasiunea de a sta în garaj nu te transformă în Cadilac, aşa şi alte şi toot alte... exemple din viaţa cotidiană mă râcâie pe creieri printr-un habarnism acumulat, cum că vezi Doamne un sex vrea "ceva"(bun)iar celălalt altceva(prost). Se ştie că mama natură ne-a născut complementari şi nu întorşi cu spatele fizic ori metafizic şi că... în pofida chimiei diferite, ne dorim cu toţii egalitate socială în drepturi şi responsabilităţi, dar... nu ne prea iese.
Cum vina este reciprocă iar clădirea sau mai bine zis construcţia edificiilor serioase proaste îi revine STATULUI, noi, mulţi dintre bipezi născuţi întru biruinţă şi limpezire sentimental-senzuală, ne dăm în continuare cu părerea zăpăcind subiectul, ciufulindu-l de orice brumă de limpezime sau claritate şi având impresia că doar la 7 ani sau 14 ori 40 de ani, deja ştim mecanismele de formare şi răspunsurile la miile de ani pe care cele două sexe au trebuit să le suporte ca acum să poată gândi fiecare pe spuza lui. Altfel, nu-mi pot explica cum persoane INTELIGENTE, cărora le "merge mintea" ca unsă, să poată rosti sigure pe ele(într-un plin proces de pervertire)fraze precum:
"-Niciodată sau aproape niciodată nu vei vedea un bărbat că ţine o femeie pentru a se ocupa de sufletul ei" ??
Sau altă aberaţie "O va vrea târfă în pat, o va vrea bună gospodină, o va vrea şi Fecioara Maria, deşi ea e numai pentru Dumnezeu" ?? Cum oare puteţi amesteca factori ai construcţiei şi înţelegerii realităţii cu termenii biblici... şi să aveţi pretenţii că: nu daţi voi de răspunsurile pe care lea-ţi vrea...sau găsi??

Asta e dovadă că rupturile de logică între ideal şi real sunt totale, sau şansele de a vă întâlni şi înţelege cu firescul tind categoric(dintr-un lux imposibil de explicat) către zero, noroc cu ura sau imaginaţia, să nu zic inteligenţa...
Principiile după care vă ghidaţi sunt eronate, dragi misandre sau misogini(ăştia au o scuză că sunt proşti şi reuşesc să se strecoare lângă vreo fromoseţe).
Aşadar, nu numai că sunt proaste prinţipialelele astea de "puncte de pornire"
dar mai încercaţi sugerând, să şi puteţi scoate "din pământ din iarbă verde" o formulă care să soluţioneze Marile Necunoscute încă neaccesibile multora!??Sau mai grav, vă gândiţi că n-are cine sau că tot un El ar trebui să vină, să rezolve, să fericească autodistructiva noastră memebră...
De bună seamă că: rămâne un blestem dragostea pe care o transmite MAMA puiului Ei.
Ie De vină Statul, susţinătoarele vehemente ale lui, ploconitoarele eterne în faţa Zeului Ban, promulgatorii şi iniţiatorii teoriei competiţiei între bărbat şi femeie, cât şi ambii căpiaţi-curenţi ce cred că din asta iese ceva BUN, nu însă şi pentru educaţie. Drumurile rămân bătătorite pentru că femeile ADMIT. ALEG. Şi nu înţeleg preţurile, costurile noii emancipări. Nimeni nu s-ar putea împotrivi la aşa ceva, gravitatea dragelor şi dragilor reiese însă la "aplicare". Făcutul după ureche generează mai mult URA sau "întâietatea" pe vechiul criteriu retrograd şi redundant la care culmea s-a ajuns: Ba eu/Ba pe-a mă-tii!!!!!
De ce vă spuneam de Paradoxul Iubirii, cartea recentă a lui Bruckner, pentru că talentul dublat de profunzimea sa vine să devoaleze Marile Inexactităţi ale percepţiei indivizilor referitoare la axiome precum sex-iubire-căsătorie sau adevăr-durere-satisfacţie. Şi unde se situează iluzia sau cum am putea-o înţelege deşi mai toată lumea o iubeşte, uitaţi-vă la cel mai simplu creator literar. Dragele, dragii mei.
Ca să puteţi înţelege ce rol joacă "Egoismul"la bipedul de lângă mai tre' să treacă muult timp. Uitaţi-vă la părinte, la copilul său, la angoasa lui, la mulţumirea lui, la pretenţiile lui, la orgasmul său...de unde şi cum şi-l procură! Dixit

Aduc aici un elogiu mamei printr-o dedicaţie Ei, totodată o melodie pe care o trimit pe calea sufletului, a spiritului... copilului-minune Andrada. Te iubesc din tot sufletul...pentru ochii minţii, pentru concentraţia fantastică a iubirii din tine.
ps:nu ştiu unde când anume se RIDICĂ, dar mie mi se scoală divin...
părul de pe mine la asemenea prezenţă, prezenţe, interpretare, atitudine...
Da, şi în cele din urmă, imagine. Fetelor nu trebuie să vă pară rău, doar să specula ţi. :)

Dumnezeu a judecat bine şi chiar corect atunci când a ales ca manifestare a admiraţiei voastre:
ridicarea părului de pe mâini sau...ori alte organe secundare.
:))))

Paradoxul iubirii

2011-08-16T09:28:00.006+03:00

Pascal Bruckner

Carte-eveniment. Un interviu dat pt EVZ aici

"Să poţi alege persoana pe care o iubeşti! Să poţi iubi pe cine vrei!
Iată două forme supreme de libertate pe care le trăim astăzi în Occident.

A fost nevoie de o întreagă revoluţie a sentimentului, a percepţiei de sine, a relaţiilor dintre părinţi şi copii pentru a putea ajunge aici. O revoluţie începută în sec.al 18-lea.

Pe de altă parte, nişte drepturi-câştigate greu-care au un preţ atât de mare!
Cum se poate împăca iubirea-a cărei menire este să ţină oamenii împreună-cu libertatea, care tinde să-i separe?

Iată ironia teribilă a emancipării: bărbaţi şi femei, victime şi totdată complici, se persecută unii pe ceilalţi în numele tinereţii, al vitalităţii, al frumuseţii. Tot ceea ce a fost odată un instrument de eliberare a devenit acum şi un instrument de aservire."

E o mare dilemă, pe care o trăim astăzi, întreţinută de dorinţa de a ne bucura în iubire atât de pasiune, cât şi de independenţă.

Cartea lui Pascal Bruckner descrie variaţiile paradoxale la care este supusă iubirea în călătoria pe care o face între erotism şi căsătorie.

Putem vorbi, se pare, de progres în ceea ce priveşte condiţia femeii, condiţiile de muncă sau condiţiile de sănătate ale oamenilor.

Dar nu şi atunci când vorbim de sentimente şi pasiuni. Istoria nu a găsit soluţie la suferinţa din dragoste.

Dedicaţia de weekend pentru mutanţi sau extratereştrii

2011-08-12T23:15:00.005+03:00

"Ooh baby, eu sunt fierbinte la fel ca un cuptor... am nevoie de iubire

Şi când mă simt că vreau vindecare sexuală... ohh face să mă simt atât de bine,
Ajută pentru a calma copilul din mintea mea...Este bun pentru mine vindecare sexuală...

Este ceva care este bun pentru mine...

Stabilitatea mea emotională mă lasă...Este ceva ce pot fac , pot să iau telefonul şi să te sun copilule..

Ohh... pot să-ţi spun, dragă, că este vindecare sexuală...

Ridică-te, ridică-te, ridică-te, ridică-te hai să facem dragoste în seara asta

Trezeste-te, trezeste-te, trezeste-te, trezeste-te ...pentru că ai face bine

Mă face să mă simt atât de bine, o astfel de grabă...ajută pentru a calma mintea, şi e bine pentru noi.

Iubito, eu nu pot sta mult timp...Este din ce in ce mai greu şi mai greu...
Şi când mă încearcă acest sentiment am nevoie de vindecare sexuală"

De ce dedicaţie pentru dedicaţi sau extratereştri?

Concret sau corect spus aşa ar fi..

Sau poate... este idealistic ori prea ideologic:)...Nicidecum însă nu pare a fi pentru oameni ce se cunosc(?), care vorbesc aceiaşi limbă...se împrietenesc, se duşmănesc sau... îşi caută dispoziţiile în funcţie de starea vremii sau vremurilor.

Situaţia contractuală sexuală a celor doi, a bărbatului şi femei sale, este una care se calculează, cântăreşte... sau în orice caz “înghesuie” la predispoziţie. Dar întotdeauna ofensează, prinde pe nepregătie. Nu putem gândi de “numitor comun” pentru că interesele boicotează sentimentele, ceea ce este voluntar sau involuntar şi intră sub incidenţa mult prea perisabilă a aşa numitului “mister”.

Cum să-i poţi lua pe ăştia cu ”vindecare sexuală”...:))))))

Lumea populată cu indivizi este educată într-un anume fel, POIEZIA vieţii într-altul. Ele două cochetează, mai visează una la cealaltă ...şi făurarii ei, dar...degeaba.:)

De unde se deduce simplu: -Fără poezie viaţa...ie pustiu:)))

Consistenţa iubirii. Scoaterea ei din aparenţa...atrăgătoare

2011-08-07T18:54:00.005+03:00

Legătura intrinsecă cu raţionalionalismul

Nu aş vrea să valorizez una din concluziile sau vorbele de duh ale marelui Balzac care a spus că pentru femei dragostea este precum prostituţia gândului ce nu aşează...şi care la bază porneşte din sentiment însă, vreau să mă declar aici împotriva a tot ceea ce se zice şi se simte: că Iubirea e doar “o stare” ce te face "să simţi". Ca şi cum ai deveni deodată, la un moment dat Alesul sau Marea generoasă...Graţia perfecţiunii, ceva între excitaţia sau stimularea divină şi moderaţia perfect comportamentală.

Iubirea, ca şi corolar al unei pleiade de însuşiri de sentimente nobile gata de a sacrifica sau a înţelege stările şi vibraţiile celuilalt, nu poate fi separată de raţiune.

“Iubeşti, nu gândeşti” Fals!

Pentru că altfel descompui părţi din construcţia ta până la alienare, dizolvi segemente importante din perspectiva ta, distrugi personalitatea involuntar a celuilalt sau îţi pierzi garantat din sensibilitate ori naturaleţe, asta, sperând că în copilărie ai asimilat-o...mergând, până la a nu mai avea încredere în propria-ţi fiinţă(inimă). Ca excepţie, poţi rămâne lângă partener de dragul copiilor, simulând o sumedenie de acţiuni pro şi contra însă nimic nu ţi poate ţine şi menţine respectul şi tandreţea lângă persoana la care Destinul, te obligă cu dumnezeire să îmbătrâneşti. Plus că, unul din cei doi simte că celălalt... de abia aşteaptă să poată părăsi barca la o primă conjunctură norocoasă, a se citi sigură...cu garanţii şi motivaţii grase, financiare. Raţiunea e balanţa, e cântarul tuturor evenimentelor cognitive şi revelatoare din fiinţa ta!

E simpatic foc, cum unii cred că “raţiunea” o foloseşti sau mai bine zis: ne e dată numai în favoarea noastră, a muşchilor, a boaşelor şi a copiilor lor(săracele)!

Raţiunea reglează extremele, ieşirile, aventurile de-o noapte: de-o zi sau de-o după amiază. Tot ea meditează, linişteşte şi înţelege manifestările hazardului.

Iubitorii, susţinătorii “trăirii clipei” gândesc fără să clipească... în idea că totul este un “tăvălug”, şi că... sunt prea ocupaţi cu trăitul recte.. să “trăiască” şi să “iubescă”.

La ei, la grosieri, la maneliştii clipei, valul e val:vine, se ridică şi pleacă. Nu ştiu o viaţă întreagă ce i-a lovit şi de aceea, nici nu pot păstra în timp intensitatea optimă a sentimentelor pentru ei sau pentru partener. Este exact precum Cererea şi Oferta: dacă “cererea”e uriaşă asta am să vă...şi dau. Aşa că, zi de zi sub ochii noştrii oferta de căcat(scuzaţi) e într-o continuă creştere, mai uriaşă:)

Ce să facă aici “cererea”? Se specializează:şmecheri, viagarici, viagarişti, potenţaţi şi multi practici...Din păcate se îngraşă teritoriul previzibilităţii, a părerologilor-peste tot şi tot aşa se afânează pământul ghicitoarelor. Ca şi cum legile nescrise sunt de la Dumnezeu!!! Dar nu, blestemul nu este simţit! Nici nu poate!!! Pentru că în cultura acestui popor sunt aproape excluse raţiunea sau discernământul. De asta suntem şi răi de pitpalac şi sărăcim vertiginos spiritual.

Continuăm să gândim în căcănăria arhi-cunoscută că dacă ne agăţăm de muncă sau de responsabilităţile împovărătoare familiale, tre să fim şi iubiţi la modulul capră. Şi de aici, respectul şi frica să subordoneze grosier raţiunea şi menţinerea unei sensibilităţi, a unei inocenţe ce îşi poate păstra caracteristicile unei iubiri sălbatice dar şi libere desigur.

Avem aşadar dragilor liber la încorsetări(ne scapă de discernământ şi de funcţia enervantă a iertării),la frustrări, ca să scăpaţi cu faţa curată dar singuri(!!!)şi la ordine:liber la despotism! Călăriţi-vă! Vedeţi însă că aici e ca la facultate, la drept, 100000 pe loc. Pentru primul loc desigur, din cele două(2)posibile. Aşa că, al doilea se poate mulţumi cu clipele ce i se dau. “Dacă” , ”le merită”!?

ARGUMENT

“Raţionalismul” nu este numai gândire ştiinţifică, ci mai curând o metodă de igienizare a conştiinţei-adică o metodă ce nu mai trebuie să accepte orice. Astfel, separăm acum verificatul de neverificat, adevăratul de fals, cele auzite de cele văzute cu proprii ochi, lucrul preluat de cel gândit cu propria-mi minte, judecăţile bazate pe autoritatea tradiţiei de cele fundamentate pe autoritatea logicii şi a observaţiei. … Raţionalismul reuşeşte să-şi administreze produsele proprii tot atât de stângaci ca şi cărturarii Renaşterii, cu nemăsurata forfotă de tradiţii. De acum înainte se poate urmări un proces de inhibare intelectuală de sorginte raţionalistă, astfel încât aceasta ar putea lăsa impresia că funcţia sanitară şi defensivă a raţionalismului a înclinat balanţa în favoarea sa asupra productivului, cercetării şi emancipării. De fapt, asupra unor aşa-numiţi raţionalişti critici şi filosofi analitici planează suspiciunea că şi-au impus atât de mult metodele raţionale pentru că nu mai puteau ţine pasul cu gândirea multor altora, astfel încât, cu un resentiment înţelept, şi-au ridicat neînţelegerea la rang de severitate metodologică. Aici se poate observa o funcţie dintru început carcteristică raţionalismului, una pur negativă, filtrantă, defensivă.”(Sec.XVIII)

............

"Luminile nu pot face altceva decât să tragă concluziile:omul este de ne-luminat, pentru că el însuşi a constituit o falsă premisă a Luminilor. Omul nu-şi ajunge sieşi. El poartă în sine principiul întunecat al disimulării, iar acolo unde eul său îşi face apariţia, el nu poate radia ceea ce au promis toate Luminile:sclipirea raţiunii."

Critica ratiunii cinice -Peter Sloterdijk

Femeia, eterna poveste!

2011-07-31T13:59:00.006+03:00

Filă din junalul ascuns al unui simplu şi mult mai puţin banal...misogin sadea. Sau criza fericită dinaintea andropauzei.

Câţi oare dintre noi nu am simţit nevoia cioranian-caragielească de a povesti sau de a asculta poveşti?

Micile scrieri sau întâmplări au darul de a ne ajuta la palparea, familiarizarea şi cunoaşterea alfabetului iubirii.

Astfel după primii paşi viguroşi în viaţă simţim nevoia acută de a “lectura” poveştile fiinţelor adevărate, educate, responsabile, împlinite.

Ce te faci însă, dacă poveştile nu s-au înfiripat şi au rămas doar la stadiul de încercări ori experimente lingvistice...?

O “poveste” n-o poţi auzi, nu o poţi învăţa, doar o trăieşti!

Trebuie însă a o aprofunda cu minuţiozitate de chirurg. Firescul, cursivitatea, naturaleţea trebuie(?) să conţină întotdeauna exact... piperul şi sarea optimă astfel încât ea să nu boicoteze.

De abia din acest moment... trebuie să-şi ia din univers caracteristica principală: de tâlc.

Fără tâlc, fără subânţeles(socoteală), nu există strategie, nu există minciună frumoasă, nu există iluzie, nu există nimic!

Cherchez la femme...la donna e mobile susţin aceaşi teză, acelaşi principiu universal nu al transformării stricto senso, ci...conduc la remodelarea unui mister spart şi care răsuflă prin zonele sale esenţiale, de formare.

O poveste, se cere trăită la intensitate maximă datorită seriozităţii cu care trebuie abordată(sîc!) precum un elev în bancă în faţa profesoarei. Se poate şi invers biensure, dar se numeşte viol. În orice caz, şcoala proprie reprezintă baza succesului emoţional. Garantat. Dacă nu eşti sârguincios pentru a lua cele mai bune note, rişti să rezolvi ori să înveţi cunoştinţele sau metaforele mecanic!

Povestea riscă atunci să fie gonflabilă şi să posede doar elemente de bravare sau simulare. “Povestea” creată cu femeia din femeie va rula în continuare, pe bandă rulantă, de florile mărului, unde aceiaşi bărbaţi se vor alege cu acelaşi act minunat copulativ, iar femeile cu avantajul obţinerii unui copil.

Femeia, eterna poveste, este acel sistem ce ne arată că ea se joacă, subjugă şi aşteptă să propună celorlalţi exemplul entuziasmant, literar chiar, cu care se făleşte.

Surprinzător însă... povestea nu merge mai departe şi asta pentru că bărbaţilor le-a fost indus prea mult lecturarea în viteză pagină cu pagină. Aşa că...dânsele plătesc în continuare, acel vid al tributului de care beneficiază pe mai departe... datorită mulţumirii gratuite din partea superficială a tuturor lucrurilor născute ori făcute.

Mai mult decât frustrarea...ce nu are sens, e miştoul!

Femeia-eterna poveste? Rămâne fascinantă prin doza de durere sau nemulţumire care o lasă în urmă. De abele părţi. Ea este o scriere în viteză...De ce? Ca să nu înţeleagă nimeni, nimic-dar tot!!! Poate doar bucuria enunţului, a auzirii lui. Este acel Mister, acea Taină pe care ne-o dorim cei mai mulţi.Însă...?

Tocmai de aceea suntem în Europa naţia cu cele mai multe ore lucrate, semn că nimic nu este întâmplător. Sic!

Iubirea, umorul şi prostia

2011-07-23T21:10:00.007+03:00

Triada frăţească a ironiei persistenţei Iubirii:

"În iubire nu este vorba să obţii ce vrei. Dimpotrivă. Stăruinţa de a avea ceea ce vrei, de a fi mereu satisfăcut, de a fi mereu împlinit, face ca iubirea să fie imposibilă."
Thomas Merton

Cine nu gândeşte în termeni de "cerere şi ofertă/îmi dai, îţi dau" şi cine se mulţumeşte cu puţin, a scăpat. Restul? Cade sub incidenţa de mai sus.
:)

Concluzie:
"Starea" este totul. Iar în ea intră "educaţie", "credinţă", "autoeducaţie", plus bruma de noroc.
:)
În rest, să vă ferească Dumnezeu de caragialisme:
"O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de aceasta durere"

Eu cu mine, prietenul şi prietena mea

2011-07-22T09:51:00.004+03:00

Eu iubesc iubirea, el iubeşte iubirea, dar fără Ea.

Eu-iubesc iubirea, întreagă.

Ea dacă se împarte înseamnă că poate, e capabilă.

Dar... vreau să văd(în sfârşit) că poate să iubească şi omul şi întrepătrunderea lor.

El, iubeşte iubirea, dar fără Ea. Ştie că e o pierdere, o răsuflare dumnezeiască.

De aceea el caută o(oricare)Ea iubitoare dar să-l lase în pace.

Ca orice bărbat al zilelor noastre, el nu vrea să intre în conflict cu el însuşi:să iubească şi mişcarea ei vaginală, dar şi sufletul ei. Are doar grijă să nu se piardă în iluzii amăgitoare.

Ps-Are mare dreptate Pascal Bruckner în cartea sa “Marea dezordine amoroasă”: Prietenii mei ştiu, de aceea stau departe de iubire.

Eu? Deschid larg braţele ca inima să-mi treiere-cultive irigându-mi creierul de iubire sau invers, nu ştiu, important este că inima, sentimentul e încă în armonie cu sinele, ceea ce e mare lucru. Ceea ce vă doresc şi vouă.

Ro mânia

2011-07-18T16:14:00.002+03:00

Radiografie extra-ordinară a celor ce populează într-un anume fel spaţiul carpato-dunăreano-pontic
...şi fidelă
Film nerecomandat celor ce refuză să accepte amprenta asta decisivă. Mioritică

..mulţumim Fănuş Neagu

Dezirabila

2011-07-15T23:22:00.002+03:00

Nu e unică
nu are proprietatea exclusivităţii
nu e deşteaptă...dar ar face-o toţi constructorii de copii
toţi o urăsc deoarece ştiu... că în propriul for lăuntric nu aparţine nimănui.
...Uneori avem tendinţa de a ne autodistruge habitatul:)

şi poveştile,de ce-or fi..
:))))

RockMyHeart

2011-07-14T17:28:00.003+03:00

...forever

Mai mult decât muzică

2011-07-13T20:44:00.003+03:00

Mai mult decât rock

Forţă, expresivitate, pasiune...la maximum

Definiţia vieţii

2011-07-11T15:07:00.006+03:00

În urma a milioane de ani de viziuni, decizii, calcule...legi sfinte

"În jurul unei mingi de foc zboară o bilă de căcat, vândută pe ciorapi de damă şi preţuită de Gaugain"
Peter Sloterdijk-Critica raţiunii Cinice

Raul Hausmann:

”Avem dreptul la orice formă de amuzament-în cuvinte, în forme în culori, în zgomote;dar toate acestea constitue de fapt o tâmpenie fără margini, pe care, conştient, o iubim şi o producem-o teribilă ironie, ca şi viaţa însăşi;tehnica precisă a non-sensului văzut ca sens ultim al lumii”

Fraiericiiiiloooor...... nici nu ştiţi cum arată o NUNTĂ azi! :))

Tot eu să vă arăt. Ieri, Gabi Firea şi Florentin Pan-dele

19.00 CEREMONIE CAPELA·

Scaune 70. Mese bar. Sucuri naturale, apa plata si minerala, sampanie, 3 feluri mini-tartine (pasta masline, gorgonzola si file anchois). Dupa terminarea slujbei se ciocneste un pahar de sampanie si se servesc bomboane rafaello. 2 chelneri, 2 hostesse.

· Covor roşu, corturi pentru ploaie (cat mai in spate)

· Aranjamente florale: arcada, aranjamente pentru balustrade, aranjamente stalpi, soldatei.

· De stabilit locatie presă

19.40 PLECARE MIRI SI NASI DE LA CAPELA CU CALEASCA

19.45 SOSIRE MIRI LA SALA

· Covor rosu, faclii aprinse pe partea de alee, cilindri luminati

· Partea de covor rosu - 8 aranjamente florale de fier forjat

· Terasa aranjata: mese de sprijin, canapele, tabureti. Masa cockeiluri barman, copacei cu flori si lumanarele

· Lobby: palmieri, mese sprijin, cilindri, fantână de ciocolată, cascadă de fructe, lumini arhitecturale

· Camera pentru preluare spectacol si difuzare pe terasa si camera pentru preluare imagini terasa si difuzare in sala.

· Plasme: 2 in sala (redau ce se intampla in sala), 2 in lobby, 2 pe terasa

· Hostessele 8

· Sala: aranjamente florale, boluri cu lumânari, mărturii pe mese, carduri cu numele invitatilor, meniuri, meniuri cockteil.

19.30-20.30 Program cântăreţ nai de pe terasă, preluare în sală.

19.45 - 20.30 PRIMIRE INVITATI

Mirii primesc invitatii la intrarea pe terasă (Mirii şi naşii stau pe partea stângă, chelnerii cu şampanie/vin rose pe dreapta, invitaţii ciocnesc un pahar, intră pe terasă, unde sunt preluaţi de hostesse/se verifică pe şevalet, intră în sală).

La început, accesul in sala se face atat prin terasă (după primire se deschide şi lobby-ul)

20.30 ÎNCEPE EVENIMENTUL

20.30-20.50 DJ Emil

20.30 Gustare rece

20.35 MC Adrian Enache: bun venit si invita mesenii in sala pentru primul fel.

20.50 - 21.00 DANSUL MIRILOR. APOI MIRI ŞI NASI.

21.00 Deschidere! Adrian Enache prezinta spectacolul care va urma

21.05 Mirabela Dauer

21.30 Monica Anghel

21.30 Gustare calda

21.55 Connect-R

22.30 Elena Gheorghe

22.30 Peste

23.00 Marcel Pavel

23.00 Sorbet de lamaie cu menta si votca

23.20-23.30 ARTIFICII. ADRIAN ENACHE INVITĂ PARTICIPANŢII SPRE PAJIŞTEA DINSPRE LOBBY B.

23.30 Ovidiu. Komornyik si Angela Similea

24.00 Sarmalute in foi de varza sau in foi de vita cu mamaliguta si ardei iute

00.10 Ştefania Rareş

00.45 Corina Chiriac+

1.00 Mixed grill "Stirbey"

1.05 Adi Minune

01.40 HQ

2.00 Salata de fructe cu inghetata

02.05 Andreea Balan

02.30 Sofia Vicoveanca

03.00 Analia Selis

3.00 Tort festiv / Festive cake

SCOATEREA VOALULUI, ARUNCAREA BUCHETULUI, A JARTIEREI.

03.25 Adrian Enache

03.50 Catanga

04.00 Nelu Ploiesteanu

4.00 Ciorba de burta si ciorba de potroace (doar 200 portii)

04.30 Machedonii

05.00 ÎNCHEIERE EVENIMENT

Legenda Pandorei,prima femeie de pe pãmânt.Dată!

2011-07-10T19:41:00.006+03:00

Mic îndreptar pentru prostiile continuu,cotidiene...

Adevărul! Legendele toamnei. Judecăţile olimpienilor. Cauze nobile şi fără rost...

Pentru că Prometeu a furat focul din Olimp, Zeus a vrut să se răzbune trimiţându-i-o pe Pandora ca nevastă. Neascultând sfatul fratelui său Prometeu (nume care înseamnă anticipare, prevedere), Epimetheus (gând care vine prea târziu) a acceptat oferta lui Zeus de a o lua de soţie pe Pandora. Ea a primit de la Zeus o cutie şi i-a fost interzis sã o deschidã. Dar într-o zi, doborâtã de curiozitate, a deschis capacul,şi toate nenorocirile omenirii au scãpat şi s-au rãspândit pe pãmânt, bãtrâneþea, boalã, minciuna şi nebunia. Pandora s-a speriat şi a închis cutia, din fericire, pentru cã în cutie mai rãmãsese ceva,un lucru micuţ dar foarte valoros: Speranţa. Şi, din acel moment, omul chiar şi atunci când îl doboarã necazurile, întotdeauna pãstreazã o micã fãrâmã de Speranþã.

Ce se desprinde de aici..

Dragi bărbaţi, nu mai daţi pe mâna femeilor lucruri fundamentale.(A nu se confunda cu lucrurile cotidiene). Nu mai puneţi în fiinţa unei femei toate calităţile (frumuseţe,talent,putere de convingere,esenţe de pasiune samd)dacă nu ştiţi să gestionaţi sau să înţelegeţi când şi cum vin necazurile. Riscaţi să nu mai înţelegeţi dacă vreţi să vă împlinţi, să vă satisfaceţi, încornoraţi...ori să vreţi să redeveniţi copii chiar şi pentru o clipă sau o oră.

Alte riscuri:

Să nu vă înţelegeţi pe voi, dar nici pe ele să nu le faceţi să mai poată salva sau remedia ceva bun...esenţial, dacă tot vă daţi mari cu puterea ei de Născătoare.

Să nu mai distingeţi în veci pentru ce faceţi sport(sex) şi la ce vă foloseşte dragostea adevărată unei femei..

Să îi măriţi dorinţa de autodistrugere, iar picătura chinezească să vă lovească din plin pe fondul bine-cunoscut al nesimţirii sau ne-cunoaşterii.

Aşadar... pentru toate frivolităţile şi micile voastre bucurii,găinării le-a-ţi “născut”(FĂCUT)pe cele de faţă??

Iată de ce Zeii au anticipat PROŞTII ce va să vină.

Nu înceracţi să vă gândiţi la vinovaţi, nu e cazul, ci la neputinţă, la cultivarea neputinţei...pe care o luaţi de bună, pentru că fiicele crescute mari vă gâdilă...nerealizările!

Povestea de dragoste. Indicaţii pentru roboţi.

2011-07-03T10:54:00.001+03:00

Mulţi râvnesc, puţini doresc, minim reuşesc...

Ce iese de aici? Mult fum fără foc... Parcă ai zice că suntem o societate predestinată construirii de sobe fără foc. Ori dăm foc la valiză, ori ne jucăm cu chibriturile, ori ne facem pompieri umbând cu gazul târâş prin buzunare după noi.

Reţetarul ei? Un tort nemaipomenit, o linguriţă şi multe polonice. La el se bucură doar utilizatorii de linguriţe care în copilărie s-au umflat cu fursecuri, dulceţuri şi mai apoi savarine.:) Ai zice, la o simplă vedere că respirăm numai pentru a consuma cu polonicele. Mai nou ni se recomandă doar fondanta din vârful tortului, că vezi doamne n-avem noi papile pentru conţinut.

Indicaţii:Suspicioşii pot băga mâna în el pt.un control de rutină, ca nu cumva să fie plin cu “cacao”la mijloc. Părinţii mai fac asta, le sau ne... sugerează una şi oferă alt-ceva, nu mai aşa pentru a induce în eroare şi inferioritate pe celălalt.:)

Contraindicaţii: N-aveţi voie să spuneţi Poftă bună, nu aveţi voie să comentaţi şi nici să gândiţi în timp ce savuraţi, ci doar să vă simţiţi partenerul de îmbucătură, ceea ce trebuie să recunosc este contraproductiv . :))

Participanţi :Cei care au meserii liberale şi sunt productivi. Ceilalţi, puteţi visa. Dar cunoaşteţi până unde se întinde plapuma astralo-hormonalo-educativă???
Pentru sfaturi, scăpări de amăgiri şi eliberări de iluzii sunaţi la 0722022325

Omul plin.

2011-07-02T12:50:00.001+03:00

Poate singurul OM/FIINŢĂ plin, întreg al Terrei!!? După milioane de ani de evoluţie, stagnare sau autodistrugere. Doamnelor şi Domnilor Omul etern: Emil Cioran acum şi întotdeauna

"Soarele nu numai că nu învinge întunericul, dar măreşte până la suferinţă aspiraţia nocturnă a sufletului. De ne ar servi azurul de pat şi soarele de pernă, sfârşeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a şi îndestula nevoia de oboseală vastă."

Frica/eludarea/ipocrizia/tendinţa bolnăvicioasă pentru nesimţire, caracteristici esenţiale RomânEşti l-au îndepărtat pe Cioran de propriul popor.

La 100 de ani de la naşterea lui, omagierea şi recunoştinţa au venit cum era de altfel de aşteptat, mai mult din partea celorlalţi:a germanilor sau a francezilor de exemplu. La noi, recepţia sau receptivitatea rămân încă tribu-tare. La mai multe nivele, dacă nu la toate!!!

"O autobiografie trebuie să se adreseze lui Dumnezeu, şi nu oamenilor. Natura însăşi îţi dă un certificat de deces când te povesteşti muritorilor."

"Gândurile cele mai adânci şi cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi!"

"Orgasmul este un paroxism; disperarea la fel. Unul durează o clipă; celălalt, o viaţă."

"Omul e un animal care se vede trăind."

"Aş putea, eventual, să am raporturi adevărate cu Fiinţa; cu fiinţele însă, niciodată."

Un blog de ATITUDINE

2011-06-27T18:59:00.000+03:00

Zilele trecute am descoperit unul dintre cel mai mişto bloguri de atitudine, ba aş îndrăzni să-l pun chiar în vîrful ierarhiei virtuale româneşti deşi mai sunt la capitolul ăsta de descoperit. Minunăţia îi aparţine lui Florin Chilian,vezi aici.

Întâi de toate mi s-au părut interesant de autentice, de revoluţionare şi răscolitoare motto-urile sale:

“Daca ati avea decenta sa intelegeti in ce lume traiti cu adevarat, v-ar ingheta sufletele”!!! ---Adevărat 101% şi

“Un amator a salvat lumea. Profesionistii au facut Titanicul”

Asta e un fel de definiţie a vieţii contemporane.

Tot aici am găsit câteva citate profund autentice, iată unul dinte ele: Dacă o iei la stânga mori de sete, dacă o iei la dreapta mori de foame, dacă te întorci îţi blestemi zilele. Dacă mergi înainte vezi părul zânelor. Tu mergi înainte?! Daniel Drăgan-Drum spre Arania.

Iată ce spune Chlianu despre femeile puternice:

”Am avut mare noroc in viata intalnind femei foarte puternice. Un om trebuie sa fie asumat si constient de puterea pe care o are. Nu-mi plac mironositele. O femeie puternica este si feminina, si suficient de „complicata” pentru a fi intotdeauna ea insasi dar mereu altfel. ”

Despre ce-şi doresc bărbaţii:

“… nu vreau sa te fur,
vreau numai sa ma risipesti
undeva la mijloc
între tot ce esti tu si tot ce-ti doresti
nu vreau sa te furi,
vreau doar sa nu te ratacesti
undeva la mijloc
între tot ce-ai pierdut si tot ce nu gasesti… “

Iubire!!?

2011-06-24T17:10:00.001+03:00

Tipic românesc!

El. Talentat, expresiv, original...sensibil. Mai vrea cineva ceva?? Poate cineva vorbi de ne-educat??

Ea. Ceva între înger şi drac,adicătelea cam tot ceea ce visează orice om ce nu vrea să îl mânânce banalul de viu. Frumoasă,sensibilă şi cu o privire ce desfide infinitul.

Ce au făcut copiii ăştia în particular,după anii întregi de recunoaştere deplină individuală e greu de înţeles. Bătăi,lacrimi,alcool şi certuri,pe parcursul a cam vreo 4 ani!? O logodnă şi atât.Acum...între ei, interpreţi ai frumosului Florin Chilian şi Ana Maria,s-a aşternut uitarea sau cine ştie.Rămân însă perplex şi mut de uimire. La ei 2.

Ascultaţi-o

Priviţi-o

Ignoranţa, ne-simţirea...adapatarea

2011-06-15T02:43:00.003+03:00

„Un om deştept rezolvă o problemă, un om şi mai deştept o evită” Einstein

De când educaţia a devenit o problemă prea complicată pentru sexele noastre ocupate cu munca şi şmecheria, chinul de a simţii e chiar o adevărată povară.Şi nu repetabila aia..

Noile generaţii, resimt sau mai bine zis miros foarte bine acest lucru... pentru care Părinţii, au avut destul timp la dispoziţie de se agăţa consolidând o lege nescrisă al dracu' de funcţională: Să nu-ţi baţi capul. Dezirabile sunt de acum:

Scurtătura, sinteza, ocolitul, cumpărarea, dezbrăcarea

Şi cum în Epoca Confuziei „a învăţa” a devenit sinonim cu a te trezi plimbat de la Ana la Caiafa, tot ce mişcă...românaşii noştrii au prins „din zbor” că doar, UNELE lucruri se învaţă:Cele care ţi se spun la şcoală, la examene, când ies din gura celui cu buzunar plin şi în orice caz din creierul ăluia ce trebuie să-l suporţi că-i lângă tine. Boon! Cum nu ştim să facem diferenţa între a şti şi a învăţa, ne bucurăm în continuare că putem să trecem fluierând peste Iubire, anulând pedagogia sau tandreţea pe motiv că sunt puerile sau nenecesare.De aici apare şi firescul sau laitmotivul vieţii românului:-Fiecare cu pizda mă-sii.

Răceala devine şi ea o ţintă de acum dezirabilă şi agonică prin formele noi-democratice, nesimţite. Vechii şi proştii bărbaţi (aculturali)sunt râvniţi de multe dintre femei care îşi spun în sine că:Nu-mi mai pasă/Nu mă interesează.

Dacă P.Brukner a scris Tentaţia Inocenţei, cineva trebuia să replice azi cu Tentaţia Prostiei. Prostie ce are ca vehicul sau mobil Ignoranţa. Nu poţi iubi, poţi f.bine fute. Te scapă de repercusiuni, de învăţăminte. Devii adaptat, dar la rigiditate.Dacă ignori sau eviţi simţirea (rotundul /discernământul)numai ajungi la problemă!!!

Suntem nişte aparate de captat sau de mişcat. A te eschiva a devenit o artă. Poţi să vorbeşti şi 2000 de ani, important este să ocoleşti problema. Fiţi ficşi şi la obiect, dar să câştige cine trebuie.

O proastă de la Magic Fm spunea în direct acum câteva zile că Mariah Carey nu a dat publicităţii pozele cu cei doi copii ai ei, pentru că, nu a apărut revista care să plătească preţul corect. CORECT???

Ştiţi ce i-aş face eu ăsteia. Ştiţi? Da?

Concluzie? Nu putem vorbi de manipulare când suntem atât de proşti. PROŞTI. Iar când eşti PROST, şi bucuria e suspectă.

A Simţii:

A prezenta sensibilitate, a-și da seama, a fi conștient, a înțelege, a bănui o acțiune, o situație etc., bazându-se atât pe informații și elemente logice, cât și pe intuiție, instinct sau legături afective cu altă persoană. A fi conștient de o însușire, de o dispoziție sau de o stare proprie.

Dualitatea, confuzia, relativitatea

2011-06-10T11:03:00.001+03:00

Cine oare să poată contoriza sau de ce nu, a stabili pentru a înţelege: în ce perioadă a istoriei umanităţii pământenii să fi avut mai mult suflet? În Mezozoic, în Arhaic, în Paleozoic, Renaştere, Revoluţia franceză, română...?

Toţi-până la urmă ştiu că:mereu şi din totdeauna...cu precădere însă atunci când i s-a dat forma culturală complexă, adică mai cu pupu, pasiune, cu convingere, patos sau dăruire, oamenii şi-au dat cu părerea despre suflet.

De la un moment dat am tot început să ne însufleţim, nu că altceva nu am fi putut să facem. Dar căpierea, alienarea şi cu precărere sentimentul de aparţinere-cuiva a tot început să se dilueze, până la semnale de alarmă dintre cele mai confuze. Astfel,am putut să citesc ieri la metrou o vorbă de mare efect(laxativ pt mulţi), bineînţeles scoasă de un artist, plastic, parămise:

"Lumea e însufleţită şi în plin proces de deghizare”

Paradoxal sau nu, cu cât oamenii îşi caută mai mult forul interior pentru a şi-l repera sau dimpotrivă să şi-l depărteze simţindu-i sensibilităţile, ori...cu cât îşi caută mai mult o „jumătate” cu care să rezoneze: că o bate sau „face dragoste”cu ea, nu mai contează! Cu atât...oamenii încep a se deghiza şi prezenta sub altă formă decât cea adevărată: aceea de identificare cu ceea ce ne place sau ne dorim cel mai mult!!

De aici începe cavalcada. Foarte mulţi încep a se îmbrăca cât mai fistichiu, să nu poată fi recunoscuţi, câte unii vor să devină şi mai agresivi, pentru că le este frică să piardă. Câte unii doresc să „înveţe” ca să fugă tot mai departe de ei, unii au început să cânte pentru bani, alţii vor f.mulţi bani pentru că nu ştiu altceva. O bună parte au luat decizia să spună tot din viaţă, asta pentru că nu au ce găsi la ea, unii vor să facă televiziune pentru a cosmetiza prostia prezentă la tot pasul, deci şi în familia lor!!!!!!!Şi în general cei mai mulţi din presă se deghizează pentru că nu au avut părinţi pedagogi sau iubitori, cum vreţi să-i spuneţi.Alţii se fac muzeografi(şi se înţelege că asta rămân!) pentru că le este teamă de deschiderea orizonturilor. Unii se fac taxi-metrişti,ascunzându-se de munca în gospodărie, şi în orice cazl tendinţa este una clară: de a fugi la slăbiciunile celuilalt, ceea ce devine garantul viitoarelor succese.

Da, desigur,râde Ciob de Oală spartă.

Ce aş putea să ascund?

Dar, ce aş putea să arăt??????

Cine arată ceva în România??

Guţă? Vameşii? Columbeanu? Nici măcar Cotabiţă sau Piersic..! Sunt frânturi, secvenţe, excepţii, ce nu pot deveni repere sau exemple.Sau orgasme povăţuitoare sau dacă vreţi, tihnitoare!?

Tocmai de aceea tendinţa e de deghizare: Să te ascunzi, să fugi de un loc de care...un spiriduş interior îţi spune că nu e al TĂU!

Ţâţe?Da.Mă uit şi eu.Am văzut ieri la Unirii:mai să te/le uneşti...într-o horă, umană.

Tablouri?

Ansambluri populare sau statuare?

Copiii minune, inteligenţi?

Motoare de cai putere? Câte nu sunt trecătoare, şi le simţim ca atare,foarte bine!!!!!

Desigur, fie că... vorbim de senzaţii,certitudini sau mândrii personale!?

Valoare? Ha! Cu termen de garanţie. Misterul? Taina? Le boicotează, anihilează.

Pentru că vrem să ţinem în loc CLIPA nemuririi, de aceea ne deghizăm! Încercăm să o căutăm în altă parte. De aceea ne luăm „un domeniu”, de aceea ne cuibărim în el. Vrem să stăm la adăpost de toate necunoscutele şi ignoranţele noastre de ”zi cu zi”.

Adevărat!Lumea este într-un proces de deghizare.

De ce?

Nu e o chestiune de asumare, ci una de SENS.

Nu e o problemă de devoalare, de a rămâne descoperit, pe cât e una de „capăt de line”, de sfârşit de drum, de ciclu dacă vreţi. Lumea se deghizează şi pentru că a conştientizat că „facerea de bine e...F-tere...” dar şi pentru că a „face” rău, trebuie să aştepţi momentul prielnic. Iar a prinde terenul slab,nu ţine de tine(Dumnezeul/Cuvântul), ci de el, celălalt(Dracul).

Automat vizezi un nou proces de deghizare. Nu ai cum să rămâi TU! Să cobori în tine, cât timp nu ştii ce eşti. Şi la alţii îl vezi pe Dracul!! :)

Tu ştii că eşti dracul, dar ăla care câştigă. De aceea nici nu cobori în tine:pentru că nu crezi, ţi-e frică precum că Dracul din tine câştigă.

Ps:Naturaleţea şi firescul au intrat în gură. Ea le pronunţă, e conştientă că trebuie de acu' să facă impresie

Bărbaţi I

2011-06-04T12:10:00.002+03:00

Şi n-am vrut sa zic talent...

Unde mai pui că de a lungul vieţii s-au tot chinuit unii să-i de adefiniţie „inimii”. N-au reuşit.
Se pare că asemenea specimene le-au luat minţile, dicernămîntul....
Frumuseţea Vieţii. De fapt, Graţia.

Băutura? Drogurile la români? Nu! Etnobotanica...neamule!

2011-05-28T15:33:00.002+03:00

Întâi a fost cuvântul?

Da. Dar la ce folos.

Când îi lipseşte miezul,constistenţa,susţinerea..şi mergând mai departe coresponedentul.

Bătutul cu pumnul în masă e semn că acesta nu mai îşi atinge ţinta.

De la sau după dăcoaice, Caragiale a anti-cipat bine:(de)la început a fost băutura!

Ea avea să se plieze perfect pe tipologia Mioriticului:

”Noi munceşte, noi nu gândeşte”, de altfel brand sugerat f.bine şi de Mărgineanu.

Dar în timp s-a dovedit prea săracă,astfel daco-mioriticii s-au orientat la DROG.

Încet dar sigur, efectele adevărate ale lui par a deveni singurele care „te scoate” la viaţă, asta în pofida consistenţei procurate de bere, rachiu sau tutun.

Să vedem însă cine se încred în aceste efecte-benefice:actorii, vedetele, adolescenţii civilizaţi de pretutindeni, şi în orice caz... cei care sunt departe de constrângerile instituţionale de orice formă ar fi.

De multe ori m-am gândit că românii sunt prea proşti să în-ţelea-gă rostul sau sensul drogului.Adevrăul e că nici nu ştiu ce să fac:să zâmbesc şmechereşte sau să plâng de bucurie....

Acu' vine partea interesantă, când conştientizez că:N-avem niciun necesar de înfăptuit(???) :)))))

De aceea, ne-am şi gândit la drogurile uşoare, între timp nici la astea nu am putut

„să găsim” deschidere!Aşa că buboiul paraÎmpamântenit trebuia să-şi croşeteze osupapă:

Etnobotanica-marijuana românească

Şi am inventat-o , de fapt ne-am dat măsura valorii-nevoii!

Totul pe tărâmul arid al spiritualităţii sau nevoii de iubire.

Şi cine ar fi putut simţii nevoia de aşa ceva, decât COPIII. E exclus să asociem culturii noastre tradiţionale nevoia de înţelegere sau iubire, a se citi respect.

Prostia „conducătoare”, părinţi, profesori, doctori, ziarişti...cred în continuare cu tărie că aici principala capcană ar fi platformele de socializare sau alte cauze externe care, în opinia lor, se dovedesc principala...sau principali vinovaţi, şi deci, luate la purificat şi controlat. ...Ar trebui vezi doamne pt.sănătatea, echilibrul sau liberul arbitru al oricărui copil.

Astea cu:Seducţie.com,Iubire.ro sau FaceBok-flok, nu reprezintă decât o supapă salvatoare, de prostituţie(de încercare)a sentimentului, pricăjit şi lovit de atâtea fixaţii, aspiraţii şi prejudecăţi.

Ca o acoladă să vă spun că maturii noştrii se agaţă de ţigări, copiii de etno-botanice, iar neîntinaţii de obsesia dreptăţii sau corectitudinii, oricum ai lua-o toate drumurile duc la Droguri, la drogaţi. Cu păreri, cu impresii, cu certitudinii...şi aşa cum citeam la Lorelei...cu relativizări.

Uitaţi-vă la faţa ăstuia...ochii lui, la ceilalţi. Bine, am înţeles, nu mai putem să băgăm pasta înapoi în tub...

Superb i

Uneori...

2011-05-20T22:56:00.002+03:00

Uneori muzica are darul de a face din doi, douăzeci sau o sută de mii, unul singur!
Şi tot uneori, parcă, BUCURIA e cea mai săracă modalitate de exprimare prin bătutul palmelor...
prin hăţişul bărfelor, vorbitului despre sex cu vecinii sau colegele, ori mâncatului lasagna sau mămăliguţei cu sărmăluţe.
De asemena, orgasmul mental sau orgolio-libidinos, este parcă mult prea trecător.
Bucuria AZI pare a pierde teren.
Am găsit un exemplu, care chiar mă contrazice. Motivul..,e cumva mult prea ascuns!?!

De Ce nu vă puteţi supăra pe bărbaţii care-şi bagă _ula

2011-05-17T11:00:00.004+03:00

Conform jocului-social e singura lor modalitate intimă de a se simţi acceptaţi şi iubiţi.

-E singura cale de a fi primiţi de acolo de unde au ieşit, ca un soi de manifest împotriva căruia sunt nevoiţi să lupte împotriva voinţei lor.

-E unica bucurie, cea mai înaltă pe care o simţi în doi. Momentul necondiţionat ivit mai mult sau mai puţin pe neaşteptat, e un fel de sărbătoare tăcută pe care îl manifestă cu multe salve de artificii, interioare! Acum depinde de pompier că artificieri sunt destui, de altfel mulţi îşi dau şi foc.

-E singurul mod sigur de a fi iubit fără a suporta şuvoiul ambigu al unr înlănţuiri de cuvinte şi expresii pe care de multe ori nu le pot/poţi înţelege sensul.

-E unica victorie repurtată pe un teren necunoscut şi ostil! Deci tot-dea-una vor vrea mai mult.

-E modalitatea izbăvitoare de a fi reCunoscut fără a face eforturi pertinente pentru a se construi, consolida.

-Îi scutesc de frica a le simţi superioare dar şi mai complexe decât ar trebui.

-Cea mai mare şi deopotrivă seducătoare, scurtătură cale de a ajunge la inima celuilalt. În condiţiile în care nu s-a născut nici măcar o schiţă a profesorului, darămite a unui pedagog.

-E modalitatea perfectă de a te răzbuna pe „acţiune”. Naturaleţea fiind întotdeauna supusă boicotării din cele mai surprinzătoare cotloane sociale, culturale .

-E un răspuns în faţa neputinţei de a exista. Masturbarea se dovedeşte prea săracă, aşa că... vor să se piardă în ea, în femeie definitiv. Se trezesc însă mai revigoraţi decât s-ar fi putut aştepta, ceea ce îi vor face să persevereze. În fond o odă împotriva gândirii, un soi de efort nerăsplătit cum se cuvine.

Încă nu se poate pune problema în termeni de vinovăţie. Din păcate.

Poate doar de...celebrare :)

"Între bărbaţi şi femei prefer femeile pentru că au asupra primilor avantajul de a fi mai dezechilibrate, deci mai complicate, mai perspicace şi mai cinice, fără să mai vorbesc de acea superioritate misterioasă care îi conferă o sclavie milenară" Emil Cioran

Sexualitatea reprezintă misterul cel mai profund al speciei pentru că ţine la creaţie.

Misterul trebuie însă protejat şi întreţinut. Un mister nu se apără cu jandarmi, paznicii sau eunucii, dar senzaţia de culpă există. Totul e o problemă de convenţie şi context.

A Perfect Heart of Music- Depeche Mode

2011-05-12T13:28:00.000+03:00

30 de ani de carieră, zeci de milioane de albume vândute pentru fanii din toate colţurile lumii.

Muzica Inimii, a Slăbiciunii...şi a Frumuseţii ei!
Oda înălţătoare a dansului...

Depeche Mode sau gustul infailibil al perfecţiunii imperfecte... a inimii

De la "instabilităţii mentale" la gesturi suicidale şi până atingerea zeilor...

Geniul, Unicitatea lui Dave Gahan

Inocenţa perpetuă...a inimii

2011-05-07T12:33:00.001+03:00

"Calitatea ludică esenţială a muzicii nu mai are nevoie să fie demonstrată.

Ea este cea mai pură şi mai înaltă manifestare a omeneştii facultas ludendi (capacitatea de a/se juca)înseşi.

În diversitatea muzicii este inclusă din nou dovada că în esenţă ea este un joc, adică o grupare de reguli valabile numai înlăuntrul unor hotare delimitate, dar atunci şi absolut obligatorii, fără scop utilitar, dar cu un efect de agrement, destindere, bucurie şi înălţare.

În epocile arhaice, muzica e preţuită în mod conştient ca potenţă sacralizantă, ca excitaţie emoţională şi ca joc. Abia foarte târziu, printre aceste trei moduri de preţuire conştientă pătrunde şi un al patrulea: ca împlinire plină de tîlc a vieţii, ca expresie a simţămîntului vieţuirii, pe scurt ca artă în înţelesul modern."

JOHAN HUIZINGA-Homo ludens

Copilăria perpetuă...a inimii

2011-05-06T17:12:00.001+03:00

Muzica

"Nu cumva de dragul jocului, paideia(divertismentul), şi al relaxării râvnim muzica, la fel cum râvnim somnul şi băutura, care de asemenea nu sunt în sine importante şi serioase, ci doar plăcute şi alungătoare de griji?

Aşa folosesc unii muzica, iar la triada „somn” ”băutură” „muzică”, mai adaugă şi dansul.

Sau să spunem oare că muzica, în măsura în care, aşa cum gimnastica înviorează trupul, muzica, şi ea, cultivă un anumit ethos, obişnuindu-ne să gustăm în mod just virtutea?

Sau contribue-şi aceasta este, după părerea lui Aristotel, o a treia poziţie-la relaxarea spirituală şi la cunoaştere?
În prezent zice Aristotel, cei mai mulţi practică muzica de plăcere, dar cei vechi o clasificaseră în categoria educaţiei(paideia), pentru că însăşi natura cere ca nu numai să putem munci bine, dar să şi putem fi neocupaţi la fel de bine. Pentru că ne-munca este principiul general.

Funcţia recunoscută a muzicii a fost totdeauna cea a unui joc social nobil şi înălţător, punctul lui culminant fiind găsit deseori în exercitarea uluitoare a unei virtuozităţi excepţionale”

JOHAN HUIZINGA-Homo ludens

Uluială!

2011-05-03T14:55:00.003+03:00

Am trăit s-o văd şi pe asta!

-Românii pot să facă filme de dragoste!

După mai bine de 20 de ani...
"Buna. Ce faci?"

Nu ştiu câţi dintre voi pot primi semnale de pe stradă, din metrou sau din oricare loc public cu oarecare importanţă socială, însă mie-mi este perfect explicabil, de dureros... de conştientizat că brandului românesc post-revoluţionar, îi este imposibil să i se poată asocia POVESTEA DE DRAGOSTE! Şi nu că am avea un cult prea acut pentru TRĂDARE.:)

Mă gândesc la povestea de-dragoste ca la un reper, ca la un model social sau ca un deziderat al hăituitei celule familiale şi dincolo de orice (pre)viziune cioraniană.

În atari condiţii, nici nu s-ar fi putut oferi sau propune naţiei îngurgitatoare de scandaluri şi pastile istorice, un scenariu, întâmplător măcar, ca pe o poveste de dragoste demnă de a fi urmărită. În oricare moment al zilei, cu floricele sau nu în faţa marelui ecran.

Noi am arătat după „revoluţie” , ca un individ care s-a...tot văzut nevoit să iubească cuminte tot ce i-a hărăzit Dumnezeu. După momentul zero, ”cuminţenia”s-a transformat într-un tsunami, şi unde fiecare s-a trezit, mai devreme sau mai târziu în ipostaza de a fi un fraier(ascultător) luat de Val. De acum în micul şi potolitul lui for interior, libertatea înseamnă „totul”!
Prostimea-NeEducată poate visa în „voie” la apariţiile şmecheriilor CREIERULUI: Irinel, Monica sau Zăvor-a-Nu.

Terenul e mai mult decât propice agreării „de-dragoste” şi mai mult, ea, poate fi prostituată la maximum de oricine!!! Important, devine să fii serios(credibil) şi pertinent subalternilor/jinduitorilor la normă!

Săraca Idee „de dragoste” cum şi cât mai era...”De la Dumnezeu” avea să intre la macerat prin pulverizare stagnând fericită...tuturor la nivelul(enervant) de „Doctrină pentru proşti”.

Iacătă de unde şi ne-apetenţa, fuga de poftă şi de înclinaţie a cineaştilor noştri pentru POVEŞTI DE DRAGOSTE. Nu că au simţit că asemenea scenarii nu pot prinde atunci, dar a devenit brusc... şi dificil să găseşti pe Cineva care să joace aşa ceva!

Timpurile „Liceeni(i)”-lor, a „Declaraţiei de dragoste” sau a „Buletinului de Bucureşti” au apus subit!

In răstimpul ăstă de 20 de ani au fost câteva încercări firave precum
„Orient express”, "Nuntă în Basarabia” „Terminus Paradis”...dar, plătesc însă tribut miştoului mioritic şi parfumului etern parcă...prăfuit-stereotip al istoricului de care ne vine imposibil să scăpăm.

Greu de crezut dar e real:a trebuit să treacă mai bine de două decenii să pot şi admira un scenariu românesc, pertinent, pilduitor(???)dar si surprinzător care să cuprindă o poveste de dragoste.

Vă recomand cu căldură

De ce nu prind poveştile de dragoste la noi?
Vrem să le trăim tocmai pentru că nu le credem că există la toţi ceilalţi.
Supapa salvatoare, de fapt masca-de-oxigen ie Click, Libertatea, Cancan... samd
:)